H o r i a S i m a . c o m
" Cauza națională nu se servește cu întreruperi, cu absențe nemotivate, cu vacanțe, ci numai prin permanență în efort. "
Director: + Gheorghe Costea Pl. Republica Dominicana, 1-3 D MADRID-28016
Deposito Legal - M.3655 - 1965 - OFICINA AUXILIAR - Montera, 20
Anul XXI, Nr. 9-10, Iulie - August 1986
de Horia Sima
In legatura cu articolul meu anterior, "Criza obiectivului" , reiau aceasta tema pentru a lamuri alte aspecte ale ei.
In viata noastra de exilati, ca sa nu ne ratacim, ca sa nu devenim un simplu material uman, dispus sa intre si sa dispara în componenta altor neamuri, trebue sa ne orientam dupa un criteriu suprem, care nu e al nostru, si nici un produs al întâmplarilor anormale în care suntem consrânsi sa traim acuma, ci vine din strafundul veacurilor, ca o stea polara imutabila, care ne lumineaza cararile viitorului.
Daca vrem sa ramânem Romani, trebue sa avem ochii tinta spre acest punct fix al existentei noastre, care nu e altceva decât neamul nostru, cu aspiratia lui spre libertatea nationala. E un strigat care vine de departe, din necunoscutul istoriei, din mileniile cari ne-au precedat, si care bate la poarta sufletului nostru, cerând ajutor pent ru a-1 salva din situat ia nefericit a de astazi.
Iata o îndatorire de care nu ne putem lepada decât cu pretul mortii noastre interioare. Nu putem face abstractie de chinurile ce le sufera natiunea înlantuita, pentru a ne refugia in cotidian, in grijile minore ale vietii, decât renuntând la forma noastra de om. Pur si simplu nu mai suntem oameni, asa cum am fost creati de Dumnezeu, ci niste manechine, conditionate din afara. Asa vor dusmanii. Sa nu mai gândim, sa nu ne mai interesam de cei de acasa, sa nu mai reactionam la nedreptatile si ororile unui regim barbar contra unei populatii fara aparare. Ajuns in acest stadiu de indiferenta, exilul nu mai e exil, ci o masa de oameni desradacinati, care-si cauta noi rosturi pe pamânturi streine.
Ca sa scapam de aceasta osânda, ca sa nu devenim un balast pentru destinul neamului, care crede ca cei din afara se lupta pentru a-i usura soarta, trebue sa ne însusim "criteriul suprem ". In tot ce gândim si in tot ce actionam, trebue sa ne orientam dupa ceasornicul istoric al neamului nostru. Acest ceasornic arata acuma teribile furtuni prin care trece natia noastra. Poporul nostru e supus la încercari asa de mari, încât toti cei ce au scapat de acolo îl aseamana cu un infern pamântean. Si, într'adevar, guvernantii lui actuali nu sunt decât argatii Anticristului. Placerea cea mai mare a Satanei este sa chinue pe oameni desfigurându-i in asa masura, încât Dumnezeu sa nu-si mai recunoasca pe propriii sai fii.
Un exil lipsit de criteriul suprem î n valorizarea evenimentelor, este un exil fara vlaga, fara tresariri de constiinta si de vointa. Cu refugiati cari nu se vad decât pe sine si interesele lor, regimul din tara poate trai in buna tovarasie. Totul e sa uite ce-a fost odinioara, din ce neam împaratesc se trag si sa arunce valul indiferentei peste drama neamului. Ei si numai ei, bucurosi ca au aterizat in strainatate, si aici au gasit un mod de viata convenabil. In fond ei au intrat în zona mortii spirituale si se târasc ca niste umbre, desprinsi de Neam si desprinsi si de Dumnezeu.
Dar mai e si o alta speta de refugiati. Mai putini, dar totusi exista. Acestia se considera mai departe niste streini in mijlocul tarilor în care au fost asvârlit i de soarta si dorint a lor cea mai fierbinte este sa-si vada neamul desatusat din robie. Doar acestia reprezinta cu demnitate imaginea neamului însângerat peste hotare.
Dar atentie, refugiati! Nu e destul sa oftam dupa libertatea nationala pierduta. O aspiratie care se destrama in gânduri pioase, care se pulverizeaza în amintiri si doruri, nu foloseste cu nimic neamului. Si este chiar o fatada ipocrita pentru a-ti ascunde lipsa de barbatie. Problema de constiinta ce se pune oricarui refugiat este ce face el acum, aici, astazi, in acest moment, pentru cauza nationala. Ce eforturi face în clipa de fata pentru a reda neamului suveranitatea nationala si stralucirea de odinioara? Iata ce cere neamul cutropit dela Românii Liberi. Actiune, interventie, lupta, proteste, sacrificii. Cum inamicul nu doarme nicio clipa si-si continua cu îndârjire actiunea de distrugere a poporului nostru, nici refugiatii nu se pot culca pe o ureche, in speranta ca ,"timpul" sau "istoria" sau "marii nostri aliati" vor drege lucrurile.
40 de ani sunt suficienti ca sa ne învete ca Yalta continua si ca Occidentalii nu sunt dispusi sa-si revizuiasca politica lor nefasta fats de tarile din rasarit. Cu binecuvântarea lor se savârsesc toate barbariile din tara noastra. De fapt refugiatii sunt obligati sa lupte pe doua fronturi:
- contra tiranilor instalati de Moscova în tara noastra;
- contra indiferentei ce-o întâmpinam in Occident, oridecâteori ne ridicam glasul ca sa le aducem aminte de tratatele nefaste cari au asvârlit în robie o suta de milioane de oameni.
Exilul nu are nevoie de refugiati ce poarta eticheta asilant politic. Are nevoie de apostoli ai dreptatii, cari sa lupte cu înversunare pe ambele fronturi. In tara, pentru a nu se stinge flacara sperantei in mântuirea neamului; în strainatate, pentru a convinge forurile conducatoare occidentale ca, soarta lor e strâns legata de a noastra, ca fara sdrobirea Moscovei, nici viitorul lor nu este asigurat.
O sarcina uriase, pe care numai refugiatii de toate nationalitatile o poate realiza.
Inarmati cu "criteriul suprem", devenim o oaste luptatoare viteaza si nu o adunatura de fiinte tânguitoare. Sa ne aducem aminte de cuvintele lui Cristos, care a spus ucenicilor Sai:
"Indrazniti, eu am cucerit lumea".
Horia Sima