H o r i a S i m a . c o m

" Cauza naţională nu se serveşte cu întreruperi, cu absenţe nemotivate, cu vacanţe, ci numai prin permanenţă în efort. "

Director: Gheorghe Costea Avda. Alberto Alcocer, 47-110 -A' MADRID-16
Deposito Legal - M.3655 - 1965 - OFICINA AUXILIAR - Montera, 20
Anul XXIII, Nr. 9-10, Iulie - August 1987

S'au scurs 60 de ani de când a lust fiintă Legiunea, la 24 lunie 1927. Câte întâmplări năpraznice nu s'au abătut de atunci asupra tării, care au decimat rândurile tineretului, dar au răvăşit şi aşezămintele multiseculare ale neamului nostru.

Intre cele două entităti -cea natională şi cea politică există o legătură organică. Legiunea n'a fost decât un scut de apărare al natiunii noastre, o expresie a instinctului ei de conservare in fata primejdiilor care se acumulau la orizont. Masele populare îşi duceau viata lor trudnică de fiecare zi, iar clasa politică era într'o stare jalnică de descompunere. Coruptă şi inconştientă, săvârşea de toate, se îndeletnicea cu cele mai fantastice combinatii interne şi externe, afară de a recunoaşte şi a lua măsuri din vreme pentru a stăvili primejdia din răsărit. Atâta miopie politică nu putea duce decât la dezsstrul ce-l pătimim astăzi. Căci un minimum de întelegere a realitătilor europene le-ar fi poruncit ca să întreprindă orice, afară de a încredinta destinul natiei sălbăticiei moscovite, dublată de perfidia ideologiei comuniste.

In loc de această politică salutară, singura ce convenea intereselor noastre, după realizarea României Mari, guvernantii noştri din toate partidele au fost cuprinşi de un fel de amok, care s'a deslăntuit tocmai contra acelora cari au intuit ce se întâmpla dincolo de Nistru şi au dat alarma asupra grozăviilor ce ne aşteptau, dacă pământul patriei noastre ar fi fost cutropit de hoardele roşii.

Dar la nimic n'a servit strigătul înfiorat de durere al legionarilor. Dimpotrivă, cu cât aceştia se angajau mai adânc in campania de trezire a natiei şi aveau mai mari succese in opinia publică, cu atâta guvernele ce s'au succedat la cârma tării între cele două războaie i-au izbit cu mai mare furie, tratându-i ca pe nişte inamici ai patriei. Această inversare de roluri, această incapacitate de a recunoaşte pe adevăratii duşmani ai natiei şi a concentra toată puterea Statului contra unei generatii dispusă la toate sacrificiile pentru a salva integritatea teritorială şi independenta natională, este o atitudine atât de stranie şi anormală încât depăşeşte orice închipuire. Unde au trăit aceşti oameni, cari se ptetindeau conducătorii legitimi ai tării ? Pe ce lume, pe ce planetă, ca să nu afle ce planuri tenebroase se tes în hrubele bolşevice, având ca obiectiv desfiintarea istorică a natiei noastre.

Ei puteau întreprinde orice, afară de a pacta cu inamicul mortal din răsărit.

Din cauza acestei clarviziuni politice, mişcarea legionară a trebuit să sufere de peste 60 de ani un calvar continuu şi al cărui final nu se întrezăreşte nici acum. Am fost detinuti prin nenumărate închisori, bătuti, ucişi cu miile, nu pentrucă am fi fost duşmani ai Statului Român, ci pentrucă ne opuneam acestei politice de destrămare progresivă a natiei noastre, dirijată din umbră de forte oculte. Legiunea trebuia să dispară, pentrucă turbura procesul de aservire al poporului nostru in conglomeratul imperiului sovietic.

Nu ne-am vândut nimănui, nici chiar acelora cu care, părea la un moment dat, că suntem înfrătiti ideologic. Am plătit scump această fermitate, cu imense pierderi de vieti omeneşti. Am trecut prin mari prigoane care ne-au răpit tot ce-a fost mai bun din generatia noastră. "Sângele a curs din belşug ", cum spune Căpitanul, şi această hecatombă de vieti tinere a reprezentat, in aceşti 60 de ani de existentă, "cel mai mare discurs al nostru", cum prevestea tot Căpitanul.

Nimeni nu va putea şterge din istorie aceste sacrificii neîntrerupte , această perseverentă in convingeri şi idealuri, pecetluită cu sângele celor mai buni dintre noi. N'am putut împiedeca ocuparea tării de bolşevici, neavând niciun sprijin extern, dar nimeni nu poate tăgădui că am luptat din răsputeri pentru a evita această tragedie a natiei.

Si dacă privim dincolo, Adblock in tabăra prigonitorilor noştri, nici ei n'au avut o soarta mai bună. Crezând că s'au salvat prin actul dela 23 August, au cazut şi ei victimă hoardelor bolşevice. De abia atunci si-au adus aminte de cuvintele profetice ale lui Corneliu Codreanu, care avertiza încă din 1935 de consecintele nefaste ale unei apropieri de Rusia. Ce n'au săvârşit ca să scape ! Intre altele, abominabila faptă a tinerii in închisori a legionarilor condamnati sub Antonescu şi predarea lor administratiei comuniste.

Ei vedeau in acest transfer din nişte închisori in altele un act de serviciu, de lealitate fată de noul regim, care va fi răsplatit cum se cuvine de stăpânii Kremlinului.

Ce amarnică a fost deşteptarea dela Sighet şi alte închisori ! Nici Natiunea şi nici ei nu se puteau salva decât prin frontul închegat al tututor Românilor in fata cotropitorului. Si din acest front nu puteau lipsi legionarii, cari reprezentau factorul de mobilizare al maselor populare.

Până astăzi plătim cu suferinte cumplite această optică greşită a conducătorilor de atunci. Au continuat prigoana, asociindu-se cu comuniştii, contra acelora cari reprezentau ultima sperantă de mântuire a neamului nostru.

Si când te gândeşti că mai există şi astăzi epigoni ai vechilor partide in exil, cari, după atâtea nenorociri şi dezastre, continuă să creadă in valabilitatea actului dela 23 August. Le spunem încă odată acestor domni că linia lor este greşită. Nu poti fi patriot şi argat al Anticristului. Cu această mentalitate nu ne vom recuceri niciodată libertatea natională. Ar trebui să-si revizuiască pozitia. Inapoi la Corneliu Codreanu, profet şi martir al neamului, care acum 60 de ani a creat Mişcarea Legionară, tocmai pentru a salva această libertate a României.

Horia Sima