H o r i a S i m a . c o m

" Cauza naţională nu se serveşte cu întreruperi, cu absenţe nemotivate, cu vacanţe, ci numai prin permanenţă în efort. "

O SINGURA GENERATIE

Director: Gheorghe Costea Avda. Alberto Alcocer, 47-110 -A' MADRID-16
Deposito Legal - M.3655 - 1965 - OFICINA AUXILIAR - Montera, 20
Anul XXI, Nr. 11-12, Septembrie - Octombrie 1985

In publicistica exilului românesc, apar din când în când comentarii privitor la deosebirile ce se observă între generatiile componente ale acestui exil, deosebiri inerente şi inevitabile, provocate de grămada anilor cari s'au scurs.

Fără îndoială că există un grăunte de adevăr in aceste consideratii asupra modului deosebit de orientare al noilor generatii, poposite în Occident, fată de bătrânii cari i-au precedat, dar a le exagera, a le da o amploare istorică, a le atribui un caracter esential şi ireversibil, este o eroare de perspectivă, care ar altera însăşi bazele de existentă ale neamului nostru.

Pentru a ne pronunta asupra acestei probleme, trebue să plecăm dela faptul simplu şi elementar al ideii de generatie, ce este o generatie, căutând să o definim şi să-i descoperim sensul real. Din punct de vedere biologic, o generatie nouă ar apărea cam odată la 15 - 20 de ani in viata unui neam. E vorba de tineretul care se naşte şi creste în decursul acestui interval de timp. Dar o nat iune nu este numai o structură biologică, cu rândurile de oameni cari se nasc şi mor. Este ceva mai mult. Este o entitate istorico-spirituală. O natiune este înzestrată cu un suflet colectiv, cu o conştiintă proprie, care se propagă dincolo de ritmul biologic al vietii şi dăinueşte peste veacuri. Este acel ceva care determină pe unul să spună că e român sau neamt sau francez. Acest factor colectiv provoacă procesul de diferentiere al natiunilor şi le defineste personalitatea. Din această imagine interioară a natiunilor răsare şi cultura natională. Si atunci mai logic ni se pare şi mai conform cu realitatea să definim ideea de generatie în functie de geniul particular al fiecărei natiuni, î n functie de ethosul ei.

In cadrul desfăşurării milenare a unei natiuni, care implică Istoria, Cultura şi Limba ei, fiecare generatie este chemată să-si aducă aportul ei creator. Este o zestre spirituală colectivă, care trebue adâncită, completată şi dotată cu noi opere. Această actiune de revizuire şi înnoire a patrimoniului spiritual străbun, este ceeace se cheamă misiunea natională a unei generatii. Si atunci, in functie de menitea ce-i revine unei generatii in viata mare a neamului, trebue să-i fixăm şi conturul ei istoric. Pentru a defini o generatie, trebue în prealabil să cercetăm şi să descoperim care e menirea, ei din perspectiva eternitătii neamului, în timpul ce-i dat să trăiaseă. Ce rost e chemată să îndeplinească o generatie în cadrul istorico-cultural al epocei în care apare.

Si atunci vom ajunge la concluzia că criteriul biologic e depăşit. Din această perspectivă, prin generatie întelegem aparitia unei tensiuni creatoare in sânul unei natiuni, care urmăreşte realizarea unui anumit obiectiv. Această tensiune nu se stinge şi nu dispare până ce obiectivul care i-a dat naştere n'a fost îndeplinit. De obiceiu, obiectivul este atât de important şi greu de atins, încât reclam ă efortul continuu al unui şir de generatii, privite sub aspect biologic. Ca să dăm un exemplu din istoria noastră modernă. Cu generatia dela 1848, apare în viata neamului nostru un obiectiv nou, nemaiîntâlnit până atunci ca energie colectivă, capabil să răscolească multimile româneşti : ideia unitătii nationale. Peste fragmentările teritoriale de atunci, oamenii politici dela 1848 şi cu ei scriitorii, poetii şi vizionarii epocei, proclamau că formăm un singur popor şi că trebue să ne unim pentru a forma şi un singur Stat. Dintr'odată natiunea si-a revăzut rostul existentei ei limpezit. A apărut obiectivul, ca o mană cerească, devenind aspiratia supremă a tuturor Românilor din toate provinciile.

Dar realizarea ideii de unitate natională nu se putea împlini de azi pe mâine, din cauza împrejurărilor istorice adverse. Ea reclama efortul continuu şi de lungă durată al mai multor generatii fizice. Lucrul lăsat neisprăvit de una trebuia continuat de alta, până ce fericita generatie dela 1918 a trăit momentul splendid al întregirii teritoriale a neamului.

Revenid la definitia unei generatii putem spune, fără a greşi, că dela 1848 până la 1918, n'a existat decat o singură generatie românească, generatia unitătii nationale, pentrucă aspiratiile tuturor rândurilor de oameni ce s'au scurs în această perioadă de timp, au fost absorbite de idealul întregirii tărilor româneşti sub o singură stăpânire. Fără îndoială că vom descoperi deosebiri de nuante, de stil, de mentalitate, de conceptii dela o generatie la alta, în acest interval de timp, dar toate aceste diferentieri n'au putut altera măretul obiectiv al reunirii tuturor Românilor într'o tara liberă.

Trebue să facem un efort asemănător de gândire, pentru a întelege rostul generatiilor din exil, eşalonate pe vârste biologice. Toate deosebirile ce pot exista între ele se estompează în fata unui obiectiv superior, care le uneşte pe toate : libertatea natională. Generatia dela 1848 până la 1918 poartă un singur nume : generatia unitătii nationale.

Actualele generatii din exil, ca să nu mai vorbim de cele din tară, fiind cu toate tributare silniciei ce-o sufera patria lor din cauza ocupatiei bolşevice, nu pot avea o alta aspiratie mai înaltă decât să-si vadă tara lor scăpată de jugul strein. De aceea, pe drept cuvânt, aceste generatii, cu corespondentul lor din tară, trebue chemate, dela bătrânii de 80 de ani până la tinetii de 15 ani, în bloc şi fără nicio ruptură între ele, " generat ia libertătii nationale".

Vechii refugiati s'au izbit, desigur, în contactele lor cu noii pribegi de anumite "diferente " de generatie. Se plâng că nu sunt înteleşi, că lupta de eliberare ce-o poartă de 40 de ani nu stârneşte ecoul cuvenit, că noii veniti au tendinte pragmatice şi utilitare, urmărind exclusiv să se aranjeze material şi să dispară fără urme în bunăstarea ce le-o oferă societatea de consum.

Fără îndoială că această orientate exclusivă spre scopurile practice ale vietii, in mijlocul unei lumi streine, este dăunătoare luptei de eliberare şi favorizează pe inamic. Dacă noii refugiati nu simt chemarea patriei însângerate, şi nu îngroaşe cu potentialul lor rândurile vechilor luptători, atunci eficacitatea exilului va slăbi şi dominatia sovietică se va consolida în România. Cu alte cuvinte, orice nou refugiat care se asimilează mediului strein in care a poposit, întorcându-si capul dela jalea şi durerea neamului său robit, se converteşte într'un aliat tacit al bolşevismului. E ca un soldat care dezertează din luptă, lăsând fără veghe o portiune din frontul ce i-a fost încredintat si care trebueste apărat.

Dar problema relatiilor dintre vechii şi noii refugiati mai are şi un alt aspect, care nu trebue trecut cu vederea. Noii refugiati au trăit, din fragedă copilărie, sub presiunea sistemului educativ comunist, care le-a stâlcit sufletele, din forma lor originară. Există un suflet al neamului, pe care-l posedăm fiecare dintre noi. Acest suflet al neamului, această fortă spirituală din noi, ce ne leagă de şirurile de străbuni, a fost declarat inamicul N° 1 al comunismului şi combătut cu toate mijloacele de care dispune un Stat totalitar. Niciun compartiment al vietii nationale n'a scăpat teafăr de atacurile repetate şi continue ale educatiei ateo-marxiste. Dumnezeu, patrie, familie, cultură, rânduială omenească, toate au fost degradate, călcate în picioare şi asvârlite în coşul rebuturilor istorice, pentru a face loc unicelor " adevăruri " admise, aberatiilor ateo - marxiste.

Pe lungă durată, evident că sistemul educativ comunist produce anumite efecte, lasă anumite urme, în sufletul noilor vlăstare. Din cauza închiderii ermetice a frontierelor, tinerii de acasă nu au termeni comparativi, nu posedă cultura necesară ca să deosebească adevărul de minciună. Se ivesc deviatii de gândire, de conceptie, de mentalitate, cari nu separă numai o generatie de alta, dar alterează chiar dela rădăcină, însuşi tipul de Român. Ceeace este mai grav, deoarece diferentele normale între generatii se pot corecta, î n timp ce falşificarea substantei nationale, a tipului de român, poate duce la rezultate funeste, la înstrăinarea noilor generatii chiar de viata milenară a neamului, î ntruchipată în ethosul lui.

In consecintă, problema relatiilor dint re vechii şi noii refugiati trebue tratată cu multă gingăşie. Trebue făcut un efort comun, de ambele părti, pentru a se risipi neîntelegerile şi a se ajunge la integrarea noilor generatii de pribegi în frontul larg al neamului. Tinerii refugiati trebue să înteleagă că au fost victimele unui sistem educativ barbar, a cărui tintă principală este atrofierea sentimentului national, până la punctul când se produce ruptura de natiunea din care fac parte. Ei trebue să se scuture, ajunşi în lumea liberă, de sgura ateo-marxistă, care s'a aşezat peste puritatea initială a suftetului lor şi să-si recâştige in toată plenitudinea identitatea natională daco-romană.

Dela 1944 şi până astăzi, nu exista decât o singură generatie în tară şi in exil : GENERATIA LIBERTATII NATIONALE. Aşa cum proclamă unul din cunoscutele imnuri româneşti, "De prin străinele meleaguri":

"Un drum avem peste morminte,

Un steag ne-acopere pe toti."

E steagul libertătii nationale...

Horia Sima

DIN EXIL

Comitetul 1000. Reluarea unui apel.

In anul 1979, Dl Horia Sima a făcut un apel către toată suflarea românească din exil pentru a se înscrie în Comitetul de 1000. Reproducem o parte din acest apel, pentru a întelege şi noii veniti rostul acestei Comitet şi necesitătile ce i-au dat viata.

Frati Români,

In primii ani de existenta ai mişcării, când tinerii cari s'au î nrolat sub comanda Căpitanului erau atât de săraci încât nu puteau aduna împreună banii trebuincioşi pentru purtarea corespondentei organizatiei. Corneliu Zelea Codreanu a avut ideea să înfiinteze un Comitet de 1000, constituit din simpatizanti şi prieteni ai mişcării care, prin contributia lor benevolă, să sustină activitătile Legiunii.

Astăzi, la un interval de 50 de ani dela acele timpuri eroice, ne găsim într'o situatie asemănătoare. Luptăm contra aceluiaşi duşman şi in conditii materiale tot atât de grele. Cu o deosebire de perspectivă.

Atunci eram la începuturile unei lupte, plini de sperante într'un viitor mai bun pentru neamul nostru obidit. Acuma, am putea zice, ne găsim la sfârşit de epocă pentru istoria Europei şi a întregului Occident. Mari frământări brăzdează cerul omenirii. Se apropie vertiginos momentul când se va hotărî soarta lumii întregi. Barbaria comunistă invadează tara după tara şi popor după popor, împlântând tirania ei feroce peste hecatombe de vieti omeneşti. In fata acestei ofensive necrutătoare, care-si urmează cu o consecventă de fier planul de dominatie mondială, Occidentul nici după 30 de ani de tragice experiente nu este capabil să-si strângă rândurile pentru a opune o rezistentă eficace avalanşei bolşevice.

(........)

Mişcarea Legionară, in virtutea trecutului ei de luptă contra comunismului, de peste 50 de ani, participă la această mişcare de trezire a lumii libere, cu scopul să se ajungă in final la o unitate de actiune contra Moscovei. Fără să ne sperie cuvântul, noi credem că este necesară o Cruciadă contra comunismului, care să înceapă de aici din Occident, care să mobilizeze toate fortele sănătoase ale lumii şi care să se prelungească apoi dincolo de cortina de fier, până ce amenintarea moscovită va fi redusă la o expresie inofensivă. Dumnezeu Insuşi va ocroti din cer această întreprindere şi o va duce la biruintă.

Alături de mii şi mii de camarazi din toate natiunile ne străduim să cerem, prin actiunea noastră politică şi prin propaganda noastră, un climat de renaştere a încrederii şi a virtutilor eroice din Occident, care să facă posibilă realizarea unui front anticomunist mondial.

(........)

Până acuma ne-am mentinut exclusiv din micile cotizatii ale organizatiei noastre, iar editura noastră, gratie vânzării cărtilor publicate de noi. De astădată însă ne aflăm in fata unor probleme mult mai dificile, pe care modestele noastre contributii nu le mai pot acoperi. Efortul ce ni se cere depăşeşte resursele de care dispunem. E vorba de călătorii lungi şi costisitoare, de contacte frecvente, de o maximă coordonare în tot ce facem şi planuim.

M'am folosit de această lungă expunere, pentru a arăta de ce am socotit necesar să reînfiint ez Comitetul de 1000, care la începutul Legiunii, s'a dovedit atât de folositor pentru a înzestra mişcarea cu o bază financiară.

Dragi români din exil,

Se cheltuiesc atâtia bani de fiecare pe lucruri folositoare, dar şi mai putin folositoare. Nu cred că, contributia ce v'o cerem acuma cu înscrierea în Comitetul de 1000 să afecteze grav interesele voastre. Si chiar dacă v'ati simti stânjeniti într'o formă oarecare, nu trebue să uitati că dati pentru neam. Nu vă cerem nimic pentru noi, ci totul pentru binele tării. Trecutul nostru de luptă şi intransigent îi este o garantie că banul ce îl veti dărui Legiunii va merge acolo unde trebue.

Stim că nu toti puteti să fiti în linia întâia a luptei, dar toti puteti ajuta pe acei cari chiar îşi pun viata in joc pentru Cristos, Neam şi Legiune.

In Comitetul de 1000 intră toti legionarii, toti prietenii şi simpatizantii mişcării şi toti acei români care deşi nu ne cunosc îndeajuns, simt că Legiunea a rămas ultima sperantă a neamului încătuşat.

Sunt membri ai Comitetului de 1000 toti românii din exil cari au contribuit cu suma de 50 dolari US, la sustinerea activitătilor noastre politice. Subscriitorii la acest fond vor primi un carnet de membru, denumit "Carnetul luptătorului nationalist şi creştin", fiecare fiind prevăzut cu numărul de ordine şi cu numele donatorului. Nu se întocmesc liste la Centru, fiind singurul document ce există carnetul de subscriitor, ce-l păstrează numai persoana respectivă.

Aşa cum bravii români din exil au răspuns şi în alte împrejurări cand ne-am adresat lor, sper ca si de astadata ne veti acorda sprijinul Dvoastra pentru o chestiune infinit mai importanta, care priveste insasi existenta noastra ca neam liber in lume.

Dumnezeu sa va ocroteasca, sa va dea sanatate si sa va ajute sa apucati ziua cea mare, in care ne vom intoarce in tara si vom zidi o Romanie, curatita de toate relele, care sa iasa din mana noastra asa cum a voit Mota, "ca soarele sfant de pe cer".

13 Ianuarie 1979

Horia Sima

Batalia pentru Comitetul de 1000 continua. Rugam pe cei ce doresc sa se inscrie, sau fiind inscrisi, sa contribuie si mai departe, sa se adreseze reprezentantilor nostri din diferite tari.

TA

Tara si Exilul, Anul XXI Nr.11-12 , Sept-Oct. 1985