H o r i a S i m a . c o m

" Cauza naţională nu se serveşte cu întreruperi, cu absenţe nemotivate, cu vacanţe, ci numai prin permanenţă în efort. "

CINE E ROMÂN

Director: Gheorghe Costea Avda. Alberto Alcocer, 47-110 -A' MADRID-16
Deposito Legal - M.3655 - 1965 - OFICINA AUXILIAR - Montera, 20
Anul XVI, Nr. 9-10, Iulie-August 1980

Am observat adeseori in exil, în cursul confruntarilor de opinii între diversi pribegi, cum, unii autori, nemaiavând alte argumente pentru a-si combate adversarul, s e leaga de originea etnica a celui in cauza, asvârlindu-i in fata acuzatia ca ar fi strain.

Nimic mai gresit si mai lipsit de fundament real. Acei ce se servesc de astfel de argumente, mai întâi trebue sa stie de e o natiune, caci dela aceasta entitate trebue sa pornim ca sa distingem pe un strain de un român.

Natiunea este in primul rând o realitate spirituala. Are un suflet colectiv, un suflet national, si numai cine simte vapaia lui poate fi sigur ca e român. Aceasta întrepatrundere între individ si neam se realizeaza pe cai misterioase, care nu sunt accesibile din afara eului sau.

Cine e român, traeste într'o stare de tensiune si de suferinta permanenta pentru soarta neamului sau, pe care Corneliu Codreanu o defineste ca o stare de "mistica nationala".

Dat fiind caracterul supranatural al unui neam, in componenta lui fizica pot sa participe tot felul de etnii. Fragmente de popoare se pot contopi in albia straveche a unui popor. Deci, pot exista români coborîtori directi din trunchiul daco-roman, dupa cum pot exista români de data mai recenta, care s'au desprins din alte neamuri si s'au asezat in mijlocul nostru. Limitele unui neam sunt determinate de stralucirea spiritualitatii lui. Sufletul unei natiuni se extinde in spatiu si in timp pâna unde îi îngaduie forta lui creatoare.

Si atunci care e criteriul obiectiv dupa care putem distinge pe un român de un neromân? Nu e recenta lui încorporare in natiune, declarând pe unul grec, pe altul rus, pe altul ucrainian, pe altul polonez, pe altul bulgar, pe altul sârb, ungur, etc., ci gradul in care se reflecta in existenta lui ethosul national. Acest ethos nu poate fi definit. E ceva trait. Apartine insondabilului persoanei umane. Esti român nu pentruca vrei, nu pentruca ai luat aceasta decizie, nu pentruca ai facut un act de adeziune la comunitatea româneasca sau ai cartea de cetatenie, ci pentruca o pornire interioara îti spune ca aici e locul tau, în mijlocul românilor. Exista o nastere individuala, dar exista si o nastere nationala, momentul in care simti cum patrund in tine duiosiile si mândria de a fi Român.

Acest proces e înlesnit si oarecum natural când cineva se trage din mosi-stramosi autohtoni. Dar nu e un indiciu exclusivist. Tot asa de bine un strain poate sa simta vraja românismului si sa devina un exemplar superb al neamului nostru.

Când judecam conduita unui individ, trebue sa ne referim permanent la acest criteriu infailibil, al ethosului national. Trebue sa cercetam cum îl reflecta si cum îl serveste acel individ? Actele lui, sunt inspirate de ethosul national si sunt in concordanta cu indicatiile lui. Sfera vietii unui român in carne si oase emana din sfera vietii lui spirituale? Daca constatam ca un individ, indiferent de presupusa lui origine etnica, corespunde acestei imagini spirituale a românismului, el e român. Si invers, daca un român, presupus de sânge, îsi reneaga structura interioara si serveste altar conceptii de viata, nu mai e român.

Ajungem, evident, la situatii paradoxale. Un Ionescu un Popescu, etc., in vinele caruia nu curge de 2000 de ani nicio picatura de sânge strain, poate aluneca in sfera altor arii de spiritualitate, mergând chiar pana a se asocia cu inamicii propriului sau neam. In timp ce un Polihroniade, care nu poseda aceasta ireprosabila descendenta daco-romana, paste urca pe cele mai înalte culmi ale românismului.

Ne aducem aminte ce campanie s'a dus contra Capitanului, in prigoana din 1938, ca ar fi de origine straina, deoarece tatal lui s'ar fi numit Zelinski. Nu stiu in ce masura e adevarata aceasta informatie, dar e un lucru bine stiut ca in Bucovina administratia austriaca a schimbat numele românilor, adaugându-le câte un ski sau iuc la urma, pentru a înlesni asimilarea lor cu rutenii. Avem atâtia camarazi cari poarta nume cu sufixe straine, când in realitate ei sunt români de cea mai veche spita.

Dar e suficient sa contemplam opera Capitanului, ca sa ne dam seama de infamia unei atari acuzatii. Corneliu Codreanu nu numai ca e întemeietor de miscare, dar a interpretat ca nimeni altul in istorie si cultura ethosul national. Singurul gânditor ce-l poate egala este Mihail Eminescu.

In timpul aceleiasi prigoane, Armand Calinescu se indeletnicea cu cercetarea "originei etnice" a capeteniilor legionare destinate sa fie suprimate. Dupa ancheta lui, erau putini români adevarati printre ei. Majoritatea erau polonezi, greci, unguri, bulgari, etc. Parea ca toate viiturile din Romania si-au dat întâlnire în miscare si asa se explica "crimele" savârsite si caracterul ei "anarhic". Iata cine voia sa conduca Romania!

De cealalalta parte a baricadei, erau aparatorii Statului, românii de cea mai veche obârsie! Nu ne ocupam acum daca un Bengliu, un Gherovici, un Armand Calinescu, un Gabriel Marinescu, un Argeseanu si alti calai ai generatiei noastre aveau certificate de nobleta rasiala. Dar e suficient sa-i judecam dupa faptele lor, ca sa ne dam seama ca nu erau români. Niciodata niste români adevarati n'ar fi savârsit faptele lor, nimicind floarea unei generatii. Tocmai românismul lor interior, daca l-ar fi avut, i-ar fi oprit dela aceasta grozavie. Dar ei nu mai traiau pe traectoria neamului si, in consecinta, nu mai simteau nicio repulsie pentru rolul odios ce li s'a încredintat de camarila.

Nici in Antonescu nu vibra ethosul national, desi el mereu se lauda cu românismul sau imaculat. De ar fi trait pe coordonatele neamului, n'ar fi pornit razboiul cu închisorile pline de tineret si nu si-ar fi legat numele de Sarata. Lipsit de calauza ethosului national, si-a anulat propria lui opera si a târît si tara in nenorocire. Ii lipsea criteriul fundamental ca sa distinga între prieteni si dusmani si sa vada clar câmpul de batalie.

Autorii actului dela 23 August au suferit, cel putin in acel moment tragic, o eclipsa de românism. Nu poti sa-ti cauti salvarea la cei mai mari inamici ai natiunii române. E un lucru de neconceput nu la un român de talia lui Maniu sau Bratianu, ci la orice om din popor. Ethosul national privea, de undeva dintr'un ungher ascuns al sufletului lor, la fapta lor nesocotita. Mai târziu si-au dat seama de eroare, când nu mai dispuneau de mijloace ca sa o îndrepte.

De 35 de ani, poporul român zace in robia comunista. Sa nu ne miram ce s'a întâmplat cu el. E in natura comunismului sa chinuie pe oameni. Comunismul e o proectie satanica in lume, iar Satana nu are alta placere mai mare decât sa darâme tot ce-i sta in cale: cetati, popoare, civilizatii. Guvernentii actuali nu sunt români, desi poarta nume românesti si par sa fie -unii cel putin- de origine româneasca neaose. Ei s'au rupt de ethosul national si servesc unei conceptii de viata ostile aspiratiilor neamului nostru. Ei lupta ca sa stinga in neam si cele din urma vibratii de românism. Se mai pastreaza numele patriei noastre, dar substanta nationala e atacata cu ferocitate.

Si acuma sa ne întoarcem spre exil. Toti pribegii care colaboreaza cu regimul din tara, nu mai sunt români in sensul autentic al cuvântului. Ethosul lor national s'a alterat. Altminteri e inexplicabil cum de nu simt oroarea de a sta alaturi de cei mai mari asupritori ai neamului nostru. Sunt suflete stinse, golite de seva nationala, si ca atare insensibile la drama natiunii.

Cei ce se proclama români si continua sa creada in destinele neamului, sa nu judece pe altii cu argumentul originii lor, ci sa se orienteze dupa faptele lor, dupa reflexele personalitatii lor. Sunt aceste fapte in conformitate cu exigentele ethosului national, acei indivizi sunt români indiferent cât de mult sau de putin sânge românesc curge in vinele lor.

Trebue sa privim cu infinita simpatie la acei pribegi, care desi n'au fost înradacinati de secole pe plaiurile noastre, stau alaturi de noi in aceste ceasuri grele. Iar românii ce se considera descendenti puri ai daco-romanilor sa faca bine sa onoreze ei in primul rând nobila lor origina. Sa stea ei in fruntea sacrificiilor pentru neam. Sa nu devina ei pleava exilului, oameni de nimica, secaturi; sa nu-si vânda ei constiinta nu numai pentru un blind de linte, ci pentru toate comorile pamântului. Sa se lepede ei mai întâiu de complexul iobagului in fata strainilor si sa stea ei mândri si neînfricati in transeele românismului.

Horia Sima