H o r i a S i m a . c o m
" Cauza națională nu se servește cu întreruperi, cu absențe nemotivate, cu vacanțe, ci numai prin permanență în efort. "
DIN GENOCID IN GENOCID
Director: Gheorghe Costea Avda. Alberto Alcocer, 47-110 -A' MADRID-16
Deposito Legal - M.3655 - 1965 - OFICINA AUXILIAR - Montera, 20
Anul XVIII-XIX, Nr. 11-12 / 1-2, 1991
Prin genocid se întelege, in limbajul international, când un stat sau o natiune, în conflict cu o alta natiune, nu numai ca se forteaza sa o învinga cu armele si sa o supuna propriei ei puteri, dar cauta sa o desfiinteze demografic, prin ucideri în masa, eliminându-o ca pericol potential. Asa s'a întâmplat cu armenii in Turcia si acuma recent, kurzii sufera aceeasi soarta. Exemple de acest fel abunda în istorie.
Dar exista si o alta, speta de genocid, care se practica în cadrul unei natiuni de catre proprii connationali, la îndemnul unor forte oculte. România a suferit patru genocide consecutive, cu urmarile pe care le vedem astazi. De aceste genocide nu se vorbeste astazi pentruca victimele au fost Românii si se exalta doar pierderile ce le-au suferit evreii în cursul razboiului.
Dar e bine sa ne aducem aminte si de fratii nostri români, cari au fost ucisi de niste conducatori presupusi cârmuitori ai neamului, dar cari în realitate, executau consemne streine sau erau împinsi la masacre de stari patologice de grandoare.
Cel dintâi genocid din istoria contemporana a României s'a savârsit sub Regele Carol II. Acesta si-a fixat ca tel al domniei lui exterminarea miscarii legionare. A facut o prima încercare cu Duca, în 1933, dar n'a reusit. A reluat operatia în 1938, când si-a gasit un om vrednic sa-i duca la îndeplinire planurile criminale. Dupa condamnarea nedreapta a lui Corneliu Codreanu, a urmat " noaptea Sf. Bartolomeu " din 29-30 Decembrie 1938, cu strangularea acestuia, a Nicadorilor si Decemvirilor. Impuscarea lui Armand Calinescu i-a oferit Regelui Carol prilejul sa suprime într'o noapte întreaga elita legionara. Nu e genocid, în sensul amplu al cuvântului, caci nu au cazut decât câteva sute de insi, dar cei ucisi la 21-22 Septembrie 1939 reprezentau pe fruntasii unei generatii, mândria unei natiuni, si probabil clasa politica de mâine a tdrii. Dintr'odata neamul nostru s'a vazut lipsit de cei mai buni fii ai sai. O asemenea generatie, ucisa barbar, n'a mai existat in trecutul neamului nostru.
Dar Carol e detronat si ajunge la conducerea Statului Generelul Antonescu. Nu mai pomenim împrejurarile cari au determinat eliminarea miscarii dela putere, ci ne oprim la ceeace a urmat dupa aceea. Sub Generalul Antonescu genocidul a luat proportii generale cuprinzând întreaga natie. Conducatorul isi pusese de gând, profitând de razboiul din rasarit, sa smulga Legiunea din radacini, anulând masele de tarani, muncitori si intelectuali, încadrati în aceast a miscare. Cât mai multi din tinerii legionari trebuiau sa moara pe câmpul de bataie, pentru a dispare in focul razboiului pâna si urmele acestei miscari rebele.
Genocidul antonescian a mers mai departe, cuprinzând întreg tineretul tarii. Generalul Antonescu asvârlea în vâlvatoarea razboiului alte si alte contingente de soldati, fara sa tina seama de pierderile ce le sufereau. Pe de o parte armamentul ce-l avea la dispozitie armata româna in razboiul din Rusia era primitiv; de alta parte, Generalul Antonescu avea nevoie de sprijinul permanent a lui Hitler, ca sa se mentina la putere si îi facea acestuia toate voile. La Odesa a împins la moarte 120.000 de ostasi români, doar ca sa-si satisfaca gloria personala, iar in campania dela Stalingrad si Caucaz a participat cu 22 de diviziuni. Pierderile armatei române, în perioada 1941, au fost mult mai mari decât ale armatei germane, considerate in totalitatea lor pe întreg frontul de rasarit.
450.000 de tineri români au pierit în campania din rasarit, când, cu întelepciune si armament adecvat, aceste pierderi ar fi fost reduse la jumatate.
Si în timp ce soldatii mureau pe front, în interiorul tarii, sub patronajul aceluiasi Conducator, se pregatea tradarea tarii.
Dupa 23 August a urmat avalansa bolsevica, provocând pierderi ireparabile natiei. Alt genocid, mult mai fioros si mai grav in consecinte. Victimele predilecte au fost si de astadata tot legionarii. Dar nu numai ei. Executând ordinele lui Stalin, noii conducatori ai tarii din partidul comunist, au organizat un atentat colectiv întregei paturi intelectuale a tarii noastre. Preoti, profesori, î nvatatori, avocati, ingineri, toti au fost ridicati deavalma si asasinati în închisori, în lagare de munca, la Canalul Dunarea - Marea Neagra unde si-au sfârsit zilele cei mai multi dintre ei. De asta data, n'au scapat nici partidele. Ele organizasera schimbarea de front, încredintându-se in democratiile occidentale. Conducatorii lor nu cunosteau conventia dela Teheran, prin care Europa de Est era cedata lui Stalin. Multi au murit în închisoare. Conducatorii partidelor n'au voit sa creada in avertismentul lui Corneliu Codreanu si au asvârlit tara în cea mai mare nenorocire.
40 de ani de robie comunista ne-a costat alte sute de mii de morti, ucisi prin diverse metode, din cele mai rafinate, învatate dela tovarasii din rasarit.
Dupa perioada revolutiei din Decembrie 1989, toata lumea credea ca s'a terminat cu era suferintelor. Dar n'a fost asa. Alt genocid ne-a pândit si pare si mai fioros. Unul din primele acte ale noului regim a fost liberalizarea totala a avorturilor. Acuma, aceasta plaga exista în multe tari occidentale, dar la noi avortul a luat proportii înspaimântatoare din cauza foametei atroce ce bântuie in populatie. Bietele femei cum sa-si creasca copiii când n'au nici ele ce mânca. Si atunci gasesc calea cea mai usoara sa se lapede de sarcina.
Când vorbim de genocid, sa nu ne referim numai la anumite etnii, ci sa privim si realitatea naitonala. Am suferit o sângerare cumplita de vieti omenesti, care nu se mai termina, Din acest punct de vedere, actualii conducatori se poarta tot atât de haini cu substanta naiionala ca si predecesorii lor, Carol II, Antonescu, Gheorghiu - Dej, Ceausescu.
Horia Sima