H o r i a S i m a . c o m
" Cauza națională nu se servește cu întreruperi, cu absențe nemotivate, cu vacanțe, ci numai prin permanență în efort. "
Director: + Gheorghe Costea Pl. Republica Dominicana, 1-3 D MADRID-28016
Deposito Legal - M.3655 - 1965 - OFICINA AUXILIAR - Montera, 20
Anul XXIII, Nr. 7-8, Mai - Iunie 1987
de Horia Sima
De câtva timp si mai ales dupace Regele Mihai a participat la o serie de manifestatii ale exilului, s'au întetit atacurile contra Majestatii Sale. Argumentele sunt în genere aceleasi si aproape toate se inspira din Actul dela 23 August.
Noua ni se pare ca se face o eroare de perspectiva, in aprecierea rolului ce-i revine Regelui in exil si in lupta de eliberare a tarii. Se confunda perspectiva istorica a vietii monarhului cu pers pectiva lui politica. Istoria se refera la trecut, la ce-a fost, la întâmplari consumate. Fiecare este liber sa-si dea parerea asupra Actului dela 23 August, sa-l analizeze, sa-l judece prin prisma intereselor nationale. Cum facem cu atâtea momente din istoria neamului nostru.
Din punct de vedere politic, situatia se schimba. Regele Mihai trebue judecat dupa alte criterii. Faptul istoric îsi pierde întâietatea si trece pe planul întâiu evenimentul, momentul in curs de realizare, efortul ce-l face natiunea, în colaborare cu exilul, de a-si recâstiga libertatea. Politica e prezent si viitor, in timp ce Actul dela 23 August este o relicva a trecutului. Oricât l-am diseca, pe baza lui nu vom ajunge niciodata sa ne recuperam suveranitatea si independenta. Dovada e ca dupa 40 de ani de robie, efectele lui nu se vad. Am ramas exact in situatia -ba si mai rau- când hoardele bolsevice au navalit în tara. Actul dela 23 August a adus mari beneficii si Rusilor si Aliatilor, dar poporul român, aceluia care a savârsit schimbarea de fapt, numai jale si desperare.
Si atunci ce ne mai ramâne de facut ? Nu putem astepta nimic nici dela "marii nostri aliati ", nici dela democratiile occidentale si cu atât mai putin dela Rusi. Toti acestia au profitat de schimbarea de front din România pentru a-si realiza propriile lor interese, fara a se gândi ca datoreaza ceva tarii care le-a înlesnit penetratia in sud-estul european. Cu un cinism înfiorator s'au spalat cu totii pe mâini, împingând neamul nostru pe drumul Golgotei.
Si atunci ce trebuie sa facem ? Neavând pe nimeni pe lume, parasiti de toti, trebue sa ne încredintam Puterii Divine luându-ne singuri destinul in mâini. Fara îndoiala ca in aceasta lupta inegala, se pot ivi anumite conjuncturi favorabile, anumite momente internationale, cari sa ne ajute sd iesim la liman. Dar nu ne putem razima nici pe aceste ipotetice rasturnari de situatii, ci trebue sa stam permanent de veghe in transeele natiunii, folosind ultimul strop de energie ce ne-a mai ramas, pentru a-i deschide drum spre lumina si libertate.
Aceasta e perspectiva politica a natiunii : nu ne multumim sa speculam pasivi asupra întâmplarilor din lume, ci sfredelim zarile viitorului, într'o forma vie si combativa, pentru a recâstiga un loc sub soare natiunii noastre oropsite.
Din perspectiva politica, rolul Regelui e foarte mare. Vrem, nu vrem, el este astazi factorul de aglutinare al forlelor nationale din exil, adica a acelor elemente, a acelor refugiati, cari pun existenta neamului mai presus de o comoda viata in streinatate. Ne referim la Rege ca factor de integrare a energiilor combative ale exilului, pe diversele lui planuri (politica, cultura, diplomatie, ziaristica, etc.) si nu ca o simpla figura decorativa in manifestatii de evocare istorica sau patriotica. Exista personagii în exil cari speculeaza doar prezenta Regelui in mijlocul Românilor, fie pentru a-si mari auditoriul fie pentru a-si întari propriile lor organizatii. Acesta e un abuz, care n'are nimic de-aface cu afirmarea politica a exilului.
Intr'o anumita conjunctura internationala, Regele ar putea sa devina chiar piesa-cheie a eliberarii patriei. Sa presupunem ca Occidentalii, dupa atâtea experiente dezastruoase cu Muscalii, ajungând ei însisi între viata si moarte, se decid sa le impuna evacuarea Europei rasaritene. In acest caz, cu cine ar putea sa trateze occidentalii restaurarea suveranitatii nationale ? Numai cu Regele. Mai întâiu prin audienta de care se bucura si apoi tocmai prin faurirea Actului dela 23 August. Imensele servicii aduse cauzei aliate, prin schimbarea de front, ar putea deveni in acest moment piese majore in mâna Regelui. El este depozitarul legitim al Actului dela 23 August si deci ar putea cere Aliatilor sa-si onoreze promisiunile lor din 1944-1945. Suferintele tarii, abandonata de Aliati, si-ar gasi astfel o partiala compensatie.
Asa trebue interpretata si ultima campanie de denigrare a Regelui, organizata de Ceausescu, prin mijlocirea retelelor lui din tara si exil. Ce se urmareste cu ea ? Comunistii, spre deosebire de alti oameni politici, nu se multumesc sa combata opozitia existenta, ci se intereseaza tot atât de mult de opozitia latenta. Ei ataca si distrug oamenii, organizatiile si mediile, de unde s'ar putea recruta mâine viitorii lor protivnici. Ei vad departe in timp si nu fac politica dela mâna pâna la gura. Ei lucreaza nu numai pe realitati, pe lucruri ce se întâmpla acuma, ci si pe potentialitati, adica pe evenimente înca neajunse la maturitate.
Regele a ajuns pentru Ceausescu, din motivele expuse mai sus, un inamic potential al regimului. El trebue combatut si scos din circulatie, înainte de a deveni primejdie reala. In acest scop au inventat mitul Generalului Antonescu, patriotul integru, opunându-l nelealitatii Regelui la 23 August. Chestiunea e discutabila si un studiu serios al relatiilor dintre Rege si Antonescu, ar scoate la lumina alte aspecte mai putin favorabile Maresalului.
Faptul fundamental ramâne ca autorii acestor lucruri nu sunt interesati in adevarul istoric, în restaurarea unei mari figuri nationale, ci numai sa-si îndeplineasca "norma" fata de regim. Cu cât Regele este mai mult lovit si defaimat, cu atâta interesele regimului sunt mai bine servite. In definitiv, Antonescu nu mai e nimic decât istorie, nu are succesori sau partid si de el nu are de ce sa se teama regimul, in timp ce din nimbul Regelui mai radiaza o speranta pentru natiunea înlantuita.
Nu scriem aceste lucruri pentru beneficii politice, ci exclusiv pentru a contribui la clarificarea unei probleme care turbura spiritele în exil si dauneaza luptei de eliberare.
Horia Sima