H o r i a S i m a . c o m

" Cauza naţională nu se serveşte cu întreruperi, cu absenţe nemotivate, cu vacanţe, ci numai prin permanenţă în efort. "

MOBILIZARE GENERALA SI PERMANENTA

Director: Gheorghe Costea Avda. Alberto Alcocer, 47-110 -A' MADRID-16
Deposito Legal - M.3655 - 1965 - OFICINA AUXILIAR - Montera, 20
Anul XXIV, Nr. 1-2, Noembrie - Decembrie 1987

de Horia SIMA

Revolta dela Brasov, din 15 Noembrie, nu mai lasă niciun dubiu asupra gravitatii situatiei din Romania. Daca muncitorii din acest oras au asaltat Primaria si sediul partidului, inseamnă că n'au mai avut alta alegere: sau sa moara de foame s'au să înfrunte teroarea, făcând această ieşire desperată. Oricine ştie ce înseamnă să te ridici contra aparatului de Stat in România. Ceauşescu nu e un conducător comunist rezonabil. El nu cunoaşte limite în aplicarea ideologiei. A intrat în faza dementei, când crede că poate manipula poporul ca pe o turmă de vite. Dar şi vitelor li se dă un minimum de existentă, pentru a fi folositoare obştei. El a inventat sistemul cel mai odios din lume: a cere poporului să muncească fără a-i asigura caloriile corespunzătoare. Cum vrea Ceauşescu să muncească omul, dacă nu are energia necesară? Si pentruce aceste restrictii alimentare absurde? Pentru a plati datoria externă. Dar aceste datorii mai pot fi amânate, convertite, având în vedere greaua situatie economică a României. Dece tocmai România să fie la punct cu plătile externe, când tările din America Latină, spre exemplu, au sute de miliarde de dolari datorii şi refuză să le achite?

Ce plăcere sadică are "Conducătorul" ca să înfometeze un popor întreg? Nici cauza comunistă nu câştigă nimic, deoarece foametea din România a devenit notorie în întreaga lume, cu tot ermetismul impus de regim stirilor din tară. E o enigmă. Se va cunoaşte vreodată motivul real al acestei stranii atitudini a lui Ceauşescu, care se pare că simte o satisfactie deosebită la priveliştea multimilor flamânde şi goale?

Nu ştim care va fi reactia lui după întâmplarile dela Braşov. Va corecta cursul greşit de până acuma sau va înăspri şi mai mult teroarea?

Un fapt e cert, că revolta dela Braşov a sguduit conştiinta întregei natiuni. A fost ca un far luminos pe cerul întunecat al patriei noastre. Poporul, prin actiunea bravilor muncitori dela Braşov, a opus un veto lantului de fărădelegi patronate de regim. De acum istoria României sub comunişti se va scrie in functie de acest eveniment: înainte sau după răscoala dela Braşov. Indiferent ce măsuri va lua guvernul, bune sau rele, s'a pus o piatră de hotar, peste care nu se mai poate trece.

Repercursiunile revoltei dela Braşov sunt tot atât de importante şi pentru exil. De unde acest exil mergea spre fărămitare şi haos, sub impresia evenimentelor din tară, refugiatii români încep să-si strângă rândurile pentru a căuta forme de manifestare in comun. Vechile animosităti par să fie depăşite pentru a face loc "unirii in cuget şi simtiri ".

In scurtul interval de o lună, caşicum s'ar fi pogorît binecuvântarea cerului, Românii s'au strâns laolaltă pentru a întreprinde acte de protest contra abuzurilor din tară. La Paris câteva sute de români, de toate culorile şi nuantele politice, s'au adunat in fata Ambasadei comuniste-române, cerând pâine pentru poporul muncitor şi încetarea teroarei. Manifestatia a avut un mare efect în presa şi televiziunea pariziană.

Comemorarea zilei de 1 Decembrie s'a sărbătorit anul acesta, în 4 Decembrie, cu participarea tuturor asociatiilor româneşti dela Paris şi a tuturor grupurilor politice. Pentru întâia oară s'a realizat această fuziune sinceră şi spontană între toate familiile româneşti.

Tot sub impresia eroicei ieşiri dela Braşov, Dl Radu Câmpeanu, in numele partidului liberal, a adresat un apel tuturor fortelor şi personalitătilor româneşti din exil pentru a crea un "sfat national", destinat să devină organul central de luptă şi interventie pe lângă forurile lumii libere.

Noi proclamăm necesitatea unei mobilizări generale şi permanente a tuturor refugiatilor români, in vederea intensificării actiunii de elibarare a Tării. Este adevărat că România este prizonieră în blocul comunist, creat prin nefastele acorduri dela Yalta, dar nu e mai putin adevărat că nu vom putea scăpa din dominatia bolşevică, ca toate tările din răsărit, decât printr'o intensă şi sustinută campanie de manifestatii şi proteste in sânul lumii libere. Este o eroare a Occidentului să creadă că diviziunea Europei se poate eterniza, fără nicio primejdie pentru el. Dacă nu ajută la desrobirea popoarelor din răsărit, Europa liberă va suferi aceeaşi soarta. Europa se va unifica, dar nu sub steagul libertătii, ci al teroarei şi al tiraniei moscovite.

Concentrarea de forte in exil şi propaganda care va urma, trebue să servească la lămurirea acestei probleme fundamentale: -omenirea sau se salvează colectiv sau va pieri colectiv.

Tertium non datur.

Horia Sima

"Letras en marcha", o revistă braziliană reaminteşte pericolul comunist.

Revista se ocupă de lucrarea Dlui Horia Sima, "Tehnica de luptă contra comunismului", apărută în traducere portugheză în Brazilia.

"Am primit la redactie "Tecnica de Luta contra o Comunismo", de Horia Sima. Din această lucrare transcriem:

"Cum nu poate exista, din principiu, pace sau coexistentă pacifiva cu comunismul, lumea liberă trebue să tragă consecintele înainte de a fi prea târziu. Trebue să recunoască că se găseşte in războiu cu Rusia Sovietică şi aliatii ei şi trebue să-si ia măsurile de apărare. Acest războiu, prin esenta lui ideologică, nu poate termina printr'un acord reciproc, ci numai cu disparitia uneia dintre părti. Sau cade lumea liberă sau cade comunismul. Tertium non datum est. E un războiu crud de supravietuire. "

Aceste rânduri reproduse din revista braziliană, sunt de extremă actualitate astăzi, când lumea liberă netinând seamă de natura comunismului, pe care un mare Papă l-a numit "intrinsec pervers", continuă să creadă in posibilitatea convietuirii cu Moscova. Poate câştiga un răgaz, dar această cale nu duce decât la disparitia finală a lumii libere.

"Dansul Macabru". Un articol elocvent în Libertatea

In gazeta "Libertatea" dela New York, numărul pe Octombrie 1987, Dl Filon Verca publică un sguduitor articol, în care se evocă tragedia României, privită prin prisma vizitei lui Gorbatchov la Bucureşti. Redăm câteva pasagii din comentariile făcute de Dl. Verca, pe marginea acestei vizite:

"Cine nu-si aminteşte de celebra operă a lui Victor Hugo, "Le Roi s'amuse", transpusă in muzică de Giuseppe Verdi, in nu mai putin celebra dramă lirică, "Rigoletto", unde bufonul regelui e obligat să delecteze favoritii curtii, în timp ce fica lui este desonorată de printii hedonici. Drama tatălui bufon, transformă plânsul sfâşietor în hohote hilare, sub masca durerii.

Aceeaşi scenă o privesc cu ochi îndurerati, raportată la timpurile noastre, transmisă de televiziunea franceză, direct dela Bucureşti. Actorii de altădată sunt înlocuiti cu cei de azi, dar cinismul tragicului este mai crunt, pentrucă el îşi trage isvoarele din crimă.

Scena reprezintă hora. Seful kremlinului, Gorbatchov şi o româncă, în costum de sărbătoare, sunt prinşi de mână. De cealaltă parte, Ceauşescu, gâdele poporului român şi o altă româncă. Apoi, cercul se încheie cu alte perechi, fideli printre fideli, separati între ei de alte fecioare, din cele mai frumoase.

Un adevărat pastel! O împreunare de contraste. Un tablou de chermesă. Numai că, in dosul lui se ascundeau: deoparte intentiile de pradă, de alta, o notă de veselie, identică râsului explosiv de bufon, care-si consumă drama, fără nicio opunere. Nu mai avea curajul revoltei, dupăce pierduse ceeace avea mai scump. Resemnarea ca vraja dinaintea mortii, rămăsese ultimul gest.

Le ardea oare acestor fecioare să danseze cu ucigaşii părintilor, fratilor sau bunicilor lor, ştiind prea bine că viata lor nu va fi altceva, decât un amestec continuu, de tragic şi derâdere, de comic şi sinistru ?

Acest popor a trebuit să bea paharul pătimirii până la fund. Vlastarele lui sa schiteze pasi de dans, intre desfatarea tiranilor, in timp ce sufletul lui inchide atata amaraciune".

SITUATIA INTERNATIONALA

Capitularea Americii

Suntem în preajma întâlnirii între Reagan şi Gorbatchov la Washington. După toate probabilitălile, se va semna, in 7 Decembrie, acordul de eliminare al misilelor nucleare de distanta medie, din Europa.

Glasuri îngrijorate s'au auzit din Europa Liberă. Oameni politici, generali, ziarişti, etc., au declarat că retragerea acestor misile înseamnă un pericol latent pentru Europa occidentală. Cine să tină in frâu diviziile sovietice, când vor şti Muscalii ca sunt scutiti de o replică nucleară din partea Americanilor?

Armatele OTAN-ului sunt mult mai slabe in comparatie cu fortele conventionale ale răsăritului.

Ministrul Apărării al Americii, Weinberger, a refazat să-şi asume această răspundere şi a demisionat. Succesorul lui, Frank Carlucci, abia di-a luat postul in primire şi a făcut strania declaratie că el este partizanul retragerii unei părti din armata americană din Europa, pentru a contribui la reducerea deficitului bugetar. Stranie conceptie! E mai important deficitul bugetar sau securitatea lumii libere?

Retragerea rachetelor nucleare din Europa a creat o psihoză a retragerilor. Dece nu, mâine, Americanii să se retragă de tot din Europa şi să lase continental nostru fată în fata cu imperiul comunist ? Gorbatchov sau urmaşii lui, nici nu vor mai avea nevoie să facă războiu pentru a ajange la Atlantic. Un simplu ultimatum va fi suficient pentru a le cădea, ca o fructă coaptă, întreg Occidental european.

Situatia nu e comodă nici pentru Reagan. Din propriul lui partid s'au ridicat glasuri, zise ultra-conservatoare, cari au criticat politica lui de concesiuni fata de Soviete. Se va vedea în ce măsură opozitia cercurilor conservatoare americane va fi in stare să blocheze în Senat ratificarea acordurilor cu Rusia.

Omenirea trece printr'o fază periculoasă, care poate să ducă mai întâiu la pierderea Europei Occidentale şi apoi la sclavia omenirii întregi.

Recensii în reviste italiene

"I'll crollo di un ' oligarghia", traducerea italiană a lucrării Dlui Horia Sima, "Sfârşitul unei domnii sângeroase", se bucură de o atentie deosebită din partea revistelor nationaliste din această tara.

După cum se ştie, Italia contemporană dispune de o puternică falangă de scriitori nationalişti, cari continuă marile traditii culturale ale acestui popor. Noua generatie nationalistă are o vastă viziune a problemei europene. Ea vede Europa ca o totalitate, dincolo de cortina de fier şi se ocupă să descifreze sensul adânc al spiritualitătii acestui continent.

Ochiului ager al acestor tineri nu le-a scăpat importanta ce-o detin Corneliu Codreanu şi Jose Antonio în panorama nationalismului european. Celor doi martiri ai Europei autentice, li s'au consacrat numeroase studii cari au reactualizat sacrificiul şi adâncimea spirituală a acestor întemeietori de mişcare.

Sub egida Dlui Claudio Mutti, a apărut la Parma, in Edizioni all insegno del Veltro, "Il crollo di un' oligarchia ".

Revista "Orion" din Saluzzo publică o scurtă recensie despre lucrare, din care reproducem:

"Horia Sima, urmaşul lui Corneliu Zelea Codreanu la conducerea Gărzii de Fier, povesteşte in aceste memorii evenimentele petrecute dela 10 Decembrie 1939 la 6 Septembrie 1940, dela exilul german al unui grup de legionari, între cari se afla şi Sima, până la întoarcerea lui aventuroasă clandestină in România, la colaborarea cu Regele şi la revolutia legionară. E prima dată când acest important capitol din istoria europeană contemporană, esential pentru a cunoaşte contextul istoric in care s'a desfăşurat cel de-al doilea războiu mondial, e povestit într'un stil clar şi cu dovezi abundente de un martor, care, în asemenea împrejurări, a fost protagonist. Cititorul are înaintea sa un document istoric de o valoare netăgăduită. Relieful acestei lucrări depăşeşte, fără îndoială, putinele alte reconstructii cari au fost încercate asupra acestei perioade. "II crollo di un'oligarchia" se adaugă cu demnitate la celelalte lucrări apărute în "Edizioni all'insegna del Veltro" referitoare la literatura legionară.

Recensia lui Marco Tarchi în "Diorama".

Cunoscutul doctrinar şi polemist al noii generalii nalionaliste italiene, care-si are reşedinla la Florenta, publică in revista "Diorama" o lungă recensie despre "Sfârşitul unei domnii sângeroase ".

Dl Marco Tarchi, prin formatia lui intelectuală, se consideră obligat să evalueze din punct de vedere al obiectivitătii ştiintifice valoarea istorică a memoriilor. Marco Tarchi atrage atentia asupra deficientelor ce le prezintă genul memoristic. Memoriile, chiar ale unor faimoase personagii contemporane, prea sunt impregnate de subiectivismul acestora, de tendinta lor de a confunda istoria adevărată cu propria lor viziune a evenimentului. Tarchi e de părere că trebue să mai treacă timp până când aceste izvoare ar putea fi folosite cu folos pentru istoriografie. Trebue să apară lucrări scrise de specialişti, de istorici desprinşi de trecutul imediat, pentru a se putea extrage din memorii partea lor de adevăr inalterabil.

Totuşi memoriile lui Horia Sima (cuprinse în "Crollo di un'oligarchia"), se par Dlui Marco Tarchi de un interes deosebit, care depaseste criticile anterioare ce le face genului memorialistic.

"Protagonist al povestirii e o comunitate politică sfâşiată şi risipită, având de luptat cu dilema supravietuirii sau a descurajării. După decizia Regelui Carol de a disolva toate partidele şi a proclama dictatura lui personală, Garda de Fier a pierdut in câteva luni pozitia şi prestigiul, culminante în succesul electoral din 1937. Puterile Axei au uitat repede pe Codreanu şi lupta lui de un deceniu pentru a sustrage România dela traditionala gravitatie in orbita anglo-franceză. Forma autoritară a regimului carlist are asupra lor o atractie mai mare decât nesigurele promisiuni revolutionare ale "agitatorilor" in cămaşe verde. Spirala represiunii are deci drumul liber şi se alimentează din mecanismele obişnuite de ripostă.

"Cartea lui Horia Sima începe a doua zi după episodul cel mai atroce al acestei lupte: masacrul simultan în numeroase închisori ale tării, a 252 legionari, ordonate de guvern, după uciderea lui Armand Călinescu, omul tare al regimului, pedepsit pentru a fi ordonat asasinarea lui Corneliu Codreanu.

"Horia Sima reuşeşte să scape din cercul fortelor de securitate, să treacă frontiera şi se refugiază în Germania, pentru a reorganiza aici un nou punct de sprijin. Grupul legionar de aici e supraveghiat de politie şi e lipsit de orice mijloace materiale. Mai mult decât atâta: grupul legionar e calomniat că ar fi săvârşit atentatul în slujba lui "Intelligence Service".

Marco Tarchi constată situatia precară in care se găseşte grupul legionar din Germania. De nicăiri niciun sprijin. Regimurile din Germania şi Italia nu se interesează de soartea mişcărilor nationaliste europene. Aceste regimuri, spune Sima, au abandonat linia revolutiilor nationale, pentru a se lăsa atrase şi corupte de imperialismul burghez.

"In final, scrie Marco Tarchi, punctul maxim al crizei organizatiei legionare, prin falimentul expeditiei legionare in tara şi arestul lui însuşi Horia Sima, coincide cu începerea unui nou curs ascendent. Incă odată preocupările de politică externă predomină şi reclamă înăbuşirea resentimentelor intestine. Marşul lent spre putere, preconizat de Codreanu, e substituit de un Blitzkrieg, de o avalanşe revolutionară.

Victoria nu va dura multă vreme, ci va fi preludiul unei alte înfrângeri. E meritul lui Horia Sima de a ne fi oferit, în tragedia ei carnală, noi perspective de reflexiune."

Revista "Transilvania"

A apărut la Essen, în Germania Federală, primul număr din revista "Transilvania", editată de Domnii Belker şi Măcărescu. Revista e concepută a fi un scut de apărare istoric şi documentar contra propagandei maghiare din Occident. Scoasă in conditii tipografice exceptionale, revista se distinge printr'un continut select, din care rezultă cu prisosintă dreptatea cauzei noastre. Fără îndoială că e o replică a exilului romanesc, cum nu s'a mai scris până acuma.

Din nefericire, toate aceste strădanii şi sacrificii sunt anulate de politica nefastă a guvernuiui dela Bucureşti. Ceauşescu nu mai poate fi considerat nici ca un conducător comunist normal, de tipul celor ce există in restul Europei răsăritene, căci actiunea lui politică se încorporează mai degrabă domeniului patologic. Numai el a putut să inventeze formula de guvernare, de a cere oamenilor să lucreze, fără a le asigura minimum de existentă.

Evident că grozăviile ce se petrec in România au repercusiuni şi asupra Transilvaniei. Prin comportamentul lui sălbatic, Ceauşescu însuşi dă apă la moara propagandei maghiare. Cetătenii maghiari se plâng -şi pe bună dreptate- de lipsurile ce le suferă. Iar confratii lor din Occident le exploatează ca şi cum ar fi vorba de o prigoană contra Maghiarilor, când în realitate avem deaface cu o prigoană generalizată contra întregului popor român.

Guvernul dela Bucureşti face tot posibilul ca să anuleze efortul de apărare al Transilvaniei contra propagandei maghiare, întreprins de exilul românesc.

Sperăm că revista îşi va continua aparitia, cu stilul şi seriositatea cu care a început, chit că din tara nu i se întinde decât cununi de spini.

Ceauşescu critică organele de Stat şi de partid după revolta dela Braşov

Ceauşescu a blamat pe o serie de miniştri şi unităti economice, pentrucă nu si-au îndeplinit cu tărie responsabilitătile. Acuma o întoarce şi spune că turburările dela Braşov se datoresc faptului că organele locale n'au veghiat la bunăstarea economică a regiunii . . . Situatia, spune el, trebue radical schimbată în ultimele două luni ale anului.

O conferintă a partidului comunist român, care trebuia să se tină între 7-9 Decembrie, a fost amânată cu o săptămănă mai tărziu. S'a explicat că aceasta conferinta a fost amânată, pentru a fi mai bine organizată.

Dar, după observatiile diplomatilor streini, această întârziere se datoreşte revoltei dela Braşov.

Intrebarea care se pune acuma este, dacă Ceauşescu va continua cu regimul de restrictii sau va acorda populatiei din Braşov un regim alimentar mai decent.

In Braşov se mentine un puternic contingent de polilişti. Intrările şi ieşirile din oraş sunt sever controlate. Se spune că 400 de muncitori dela uzinele din Braşov sunt detinuti şi nu se ştie unde se găsesc şi nici de soarta lor.

Situatia alimentară e atât de gravă încăt Ceauşescu a acceptat ca să se facă un "pod aerian" între Republica Federală şi România, pentru ajutor alimentar, in urma cererilor repetate ale autoritătilor germane.

Starea jalnică a turismului

După articolele publicate în presa streină, turismul românesc s'a deteriorat în aşa măsură, încât nu-şi mai poate îndeplini functiunea lui specifică.

In genere, atât agentiile cât şi persoanele private ocolesc România.

Mai întâiu, maşinile de sbor folosite de turismul românesc sunt vechi şi incomode. Serviciul e prost chiar dela intrare.

Marile hoteluri dela Mamaia, considerate printre cele mai luxoase, sufera de o serie de deficiente. Nu functionează robinetele la baie, nu functionează telefoanele interioare, iar personalul de serviciu lasă mult de dorit. Serviciul se poate ameliora, dacă turiştii trezesc interesul personalului cu cutii de tigări. Mâncarea adeseori nu se poate mânca.

Coruptia este la apogeu, dela politiştii care controlează pasurile şi bagajele pâna la fetele de serviciu.

La ora 10 seara, toate restaurantele se închid pe plaje, afară de câteva localuri de noapte, rezervate streinilor.

In genere, turiştii streini cari se mai abat prin România trec frontiera înapoi, spre tările lor, cu o sensatie de uşurare. Hotelurile "de lux" unde si-au petrecut vacanta li se pare un adevărat coşmar.

Pomenirea echipei Golea - Samoilă - Tănase.

Implinindu-se 34 de ani dela căderea eroică a echipei GoleaSamoilă-Tănase, s'a săvârşit un parastas pentru odihna sufletelor lor la Biserica Grecească din Madrid, de către Preotul Dimitrie Tsiampalis. Răspunsurile au fost date de Dl Ion Bozoşan şi Ovidiu Tarlea.

A asistat un numeros public, împreună cu garnizoana legionară din Madrid, în frunte cu inginerul Petre Sorici.

Reamintim cititorilor noştri că procesul făcut acestei echipe a fost publicat în literatura legionară a exilului îndată după condamnarea şi executarea lor. Broşura acestui proces, publicată in Colectia "Omul Nou", a ajuns la a III-a editie în 1983.

Iata numele acestor bravi români cari au îndrăznit să înfrunte " cortina de fier", pentru a aduce în patria lor o sperantă de lumină şi libertate:

"Tănase Alexandru, Popovici Mircea, Golea Ion, Samoilă Ion, Pop Gavrilă, Tolan Ion, Erich Tattler, Vlad Mihai Vasile, Buda Ion, Dincă Gheorghe, Corlan Aurel, luhasz Ion şi Cosma Ion.

Se cuvine să ne închinăm cu admiratie in fala jertfei lor nepieritoare, pentru Neam, Patrie şi Cristos.

In vreme ce românii subjugati de fiara bolşevică n'au altă aspiratie mai înaltă decât să fugă spre Occident, pentru a se bucura de aierul libertătii, aceşti tineri au răsturnat premisele actuale ale istoriei. Pentru ei problema nu se punea de a scăpa ei, ca indivizi singuratici, in lumea liberă, ci de a ajuta cu orice pret şi cu orice risc la scoaterea neamului întreg din robie.

Aspiratia lor era prea mare, dar gestul lor rămâne ca o afirmare sguduitoare a conştiintei nalionale. Ei sunt înainte mergătorii poporului nostru in lupta lui de a-si recâştiga libertatea şi independenta.

Parastas pentru Căpitan, Nicadori şi Decemviri.

Duminecă, 29 Noembtie 1987, a avut loc la Biserica Grecească din Madrid un parastas pentru eterna odihnă a sufletelor Căpitanului, Nicadorilor şi Decemvirilor.

Slujba religioasă a fost săvârşită de preotul Dimitrie Tsiampalis, iar răspunsurile au fost date de camaradul Ion Bozoşan.

In afara de garnizoana legionară, condusă de Dl inginer Petre Sorici, in numeroasa asistentă s'a remarcat prezenta Dlui Ministru Nicolae Dimitrescu, a preşedintelui Comunitălii, Nicolae Roşca, a vice- preşedintilor Traian Popescu şi Doamna Jeana Ghenea, Ilie Vlad Sturdza şi Căpitanul Stefănescu Govora. Au mai participat Dl. Horia Sima, Dl Autel Rauta, Dl Vasile Uscătescu, Dl Ciril Popovici, Dl Locotenent Mircea Neagu şi Dl Ovidiu Tarlea.

Amintirea marei crime din noaptea de 29-30 Noembtie 1938 continuă să sguduie conştiinta Românilor Liberi, mai ales astăzi când se vede clar cu ce intentie uneltele lui Armand Călinescu au suprimat viata unuia din cei mai mari fii ai neamului nostru. Crima a fost săvârşita pentru a pregăti căderea neamului românesc in robia Moscovei. Capitanul şi mişcarea creată de el au fost principala piedecă in suprimarea libertătii unui popor şi distrugerea Statului National Românesc, creat cu imense jertfe dela Cuza Vodă până la razboiul de î ntregire.

Mare eveniment ziaristic la Munchen

In zilele de 14 şi 15 Noembrie s'a comemorat la Munchen un deceniu dela întemeierea asocial iei "Neue Freie Presse Verband".

Din partea grupului românesc au participat Dl Traian Popescu, şi Maestrul Radu Budişteanu. Dl Traian Popescu a vorbit în numele gazetarilor români din Spania, iar Maestrul Budişteanu a vorbit în limba franceză, evocând necesitatea păstrării identitătii spirituale şi politice a tărilor din răsărit, cari zac în robia Moscovei.

In onoarea acestui eveniment, guvernul Bavariei a dat o receptie în palatul guvernamental tuturor delegatilor. Din partea guvernului bavarez a asistat Secretarul de Stat Dr. Goppel.

Redăm în continuare cuvântarea Dlui Radu Budişteanu:

"De când este Secretarul - general al partidului comunist rus, DI Gorbatchov a pronuntat intre altele, trei termeni care agită lumea:

-două premize, Perestroica şi Glasnost,

-o concluzie, este drept, de sonoritate antica, dar mereu nouă, in special pentru comunişti, Democratia. Urmează, deci, să se aplice cele două în scopul realizării celei de a treia, în Imperiul guvernat succesiv (cine ar punea uita?) de Lenin, Stalin, Brejnev, etc.

In orice discutie e necesar, în prealabil, identificarea notiunilor. Din cele ce urmează s'ar punea însă deduce că nu: Secretarul - general al PCS a convocat la Moscova pe membrii Institutului de marxism - leninism, pentru a se stabili, între altele, numărul victimelor lui Stalin. Academicianul Poliakov, contestând numărul stabilit de Soljenitsyn, de 19.000.000, afirmă a fi fost numai 1.000.000, in vreme ce Dl. Gorbatchov articulează "câteva mii ".

Desigur, este o diferentă dela 19.000.000 la 1.000.000 şi inca mai mare la "câteva mii", ceeace ne obligă, discutând fără patimă (sine ira et studio; dar se poate in fata cadavrelor?), să admirăm clementa lui Stalin şi mai mult, mansuetudinea de trecere a Dlui Gorbatchov !

E aproape duios: "Numai câteva mii de oameni asasinati din ordinul lui Stalin! Cine îndrăzneşte să afirme 19.000.000 ?"

Da, aşa e: cifrele au gradul lor de evocare şi nu e corect să transformi într'un asasin sălbatic, un om civilizat, cu respect de oameni şi cu teama de Dumnezeu, ca Stalin: câteva mii . . .

Din punct de vedete moral (comunisto - moral), Stalin e reabilitat. Dar este aceasta "Democratie"? Poti ucide un singur om în democratie, poti priva de libertate o singură oră un om în democratie? Poti accepta măcar teoretic crima în democratie ? Orice atingere a libertătii şi a justitiei in democratie? Pe plan Statal, orice alterare ( gen Yalta ), în democratie? Dacă da, vorbim despre notiuni diferite şi acordul între noi nu se poate stabili.

V'o spun eu, cel ieşit după ani din temnitele comuniste.

Nu v'a sculat nimeni într'o noapte de acasă sau din celulă, cum au făcut-o cu unii dintre noi Stalinii regali şi comunişti, cu grijă, prevăzând conceptia "democratică" a d-lui Gorbatchov, să nu treacă de câteva mii . . . .

Si mai este o notiune care se cere lămurită in cadrul acestei Conferinte, o notiune de geografie politică:

Dv. ati mai auzit vorbindu-se de România, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Estonia, Letonia, Lituania, pentru a ne opri aici? Toate sunt cuprinse in formula: "Tările de Est ".

Este Cehoslovacia, este Ungaria, este Polonia, este România, sunt Estonia, Letonia, Lituania, "Tări de Est"? Dece nu Peninsula Scandinavică ? Ar trebui să interpretăm noua geografie europeană în sensul că aceste State nationale fiind incorporate în URSS, care este in Estul Europei, au devenit automat "Tări de Est ", iar celelalte, precum Peninsula Scandinavă nefiind incorporată, sau nefiind încă, nu e considerată, sau nu e considerată încă, "Tară de Est".

Onorabila Conferintă este de acord cu acest limbaj politico - geografic ?

Ce "democratie" ne pândeşte, cum faci în URSS la stânga ! Nu întelegem nici Democratie, nici " Statele de Est" ca Dl Gorbatchov. Ce nebuni se vor fi bucurând de schimbarea Domnilor? Noi nu !

" Plus ça change plus c'est la meme chose !" Cunoaştem prea bine URSS."

TARA SI EXILUL (extrase)

Anul XXIV Nr. 1 - 2 Noemb.-Dec. 1987