• Biografie
• Publicistică
• Cărţi
• Foto
• Video
• Evocări
• Legături
• Contact

Un om, un drum, o luptă : Comandantul Horia Sima.

1938, 30 noembrie. Corneliu Zelea Codreanu este ucis more judaico (strangulat). Un an mai târziu echipa eroică a lui Miti Dumitrescu răzbună pe Căpitan, executând pe călăul Armand Călinescu . Urmează un val de crime ce se comit contra legionarilor la Vaslui, Miercurea Ciuc, Râmnicul Sărat si pretutindenea pe teritoriul României. La Câmpulung Muscel, unde eram elev, este împuscat între altii, pe drumul Măsăului avocatul Nelu Crasan. Peste tot teroare, moarte, sânge.

Atunci în ilegalitate se ridică la comanda Legiunii Arhanghelul Mihail, Horia Sima. Preia conducerea Miscării Legionare într-o vreme de grea cumpănă, când aceasta însemna o invitatie la moarte. Nu au fost alti concurenti si nimeni nu l-a contestat atunci. Pozitia nu era de invidiat. Prin el însă s-a păstrat aprinsă flacăra credintei noastre si Dumnezeu era înconjurat cu puterea Lui. Prin Horia Sima se va prăbusi în curând regimul corupt al asasinului rege Carol II. El va aduce Ziua Biruintei (6 septembrie 1940) si proclamarea Statului National Legionar (14 septembrie 1940). Date importante de istorie care nu mai pot fi anulate de nimeni. Toti legionarii l-au urmat atunci, toti l-au aprobat, toti l-au iubit. Era Comandantul, era învingătorul. Prin el în acea toamnă binecuvântată au reînviat Căpitanul, Nicadorii, Decemvirii si atâtia eroi legionari ce dormeau în morminte fără cruce, putând astfel toti să primească rugăciunile si înmormântarea crestină cuvenită. Requiescat in pace !

Dar nori negri au apărut la orizont în 1941. A venit lovitura de stat a generalului Antonescu (21 ianuarie 1941), acel militar însetat de putere si glorie, mâniat că i se refuzase conducerea Miscării Legionare. El stia că Germania pregătea războiul contra Uniunii Sovietice si voia singur să se bucure de postura de învingător. Dar lipsind trupele române de legionari (care au fost aruncati în închisori) el si-a pregătit singur si înfrângerea si sfârsitul său jalnic.

Horia Sima, întelept, a refuzat în 1941 să arunce tara într-un război fratricid si a dat ordinul de încetare al oricărei rezistente. A preferat să plece, dar a continuat lupta pentru afirmarea crezului legionar în lagărele din Germania, riscând propria sa viată. A urmat fatalul act de la 23 august 1944, dată tristă din istoria României, data trădării aliatului de luptă, Germania, si a întregii Europe Crestine în favoarea comunismului. Datorită infantilismului regelui Mihai si a stupiditătii conducătorilor partidelor istorice (care vor muri toti în închisori) România este vândută fără luptă si aruncată în ghiarele comunismului bestial timp de patruzeci si cinci de ani, timp de teroare, închisori si întuneric.

Un singur om a păstrat atunci demnitatea României : Horia Sima. La 26 august 1944 i-am auzit glasul, anuntând continuarea luptei, la postul de radio Donau si am plâns de bucurie. Deci nu era totul pierdut. Prin el legionari si alti români de bine ziceau un hotărât NU actului trădător de la 23 august 1944. Se formează la Viena, sub conducerea lui Horia Sima, un nou Guvern Român si o nouă Armată Natională (comandată de generalul Platon Chirnoagă) care depune jurământul de a continua lupta. Si lupta va continua : până la 6 mai 1945 (sfârsitul războiului) trupele române se vor găsi luptând cu bravură pe frontul de pe Oder contra comunismului invadator.

Aceasta este si titlul de glorie al Legiunii : Guvernul National de la Viena format de Horia Sima nu a recunoscut NICIODATĂ actul de la 23 august 1944 si la sfârsitul războiului nu semnat NICIODATĂ o pace rusinoasă cu dusmanii Crucii. În consecintă si acum lumea legionară se află, de facto, pe frontul crestin al luptei binelui contra răului ilustrat de doctrina comunistă. Iar meritul suprem pentru aceasta revine Comandantului Horia Sima.

Au urmat ani lungi de tenebre pentru România. În tot acest răstimp numele lui Horia Sima a fost simbolul în jurul căruia s-a organizat rezistenta atât în tară cât si în străinătate, unde Legiunea a fost si este prezentă pretutindeni în Europa si America. România are gloria celei mai îndelungate lupte armate si rezistente anticomuniste între toate tările subjugate de comunism.

Prin toate închisorile prin care am trecut, numele Comandantului era pronuntat cu evlavie si sperantă. Ne-am rugat pentru el si Dumnezeu l-a păstrat. Horia Sima reînfiintează Senatul Legionar (4 iunie 1954), construieste la Majadahonda Monumentul cruciatilor legionari Mota si Marin, publică cărti si reviste. Până în ultima clipă el a fost activ si a lucrat la reorganizarea Miscării Legionare.

Icoana lui rămâne vie pentru toti cei care l-au cunoscut si iubit. Cuvintele sunt neputincioase pentru a exprima toate meritele lui.

Azi când îl comemorăm pe Horia Sima, Comandantul rămâne în inimile noastre ca o pildă de luptător crestin pentru o cauză nobilă. Fie ca sufletul lui si Căpitanul să ne ocrotească, de acolo de sus, pe noi toti în strădania de a ne face datoria de români si legionari.

Pentru eternitate : Horia Sima, prezent !