• Biografie
• Publicistică
• Cărţi
• Foto
• Video
• Evocări
• Legături
• Contact

HORIA SIMA : SFAT SI TESTAMENT

Despre HORIA SIMA, -comandant legionar făcut de Căpitan-, s-a scris si se va mai scrie multă vreme. Istoricii încearcă să desprindă o demarcare între cum se zice si ce este adevăr.

Am avut onoarea să-l cunosc în toamna anului 1935, când a venit la Timisoara, în calitate sa de Sef al Regiunii Banat. Obiectiv : angajarea fortelor disponibile la munca de întărire a crezului legionar în regiune.

Din grupul legionar studentesc Timisoara, a făcut >> fier de lance<< în cucerirea Banatului. Munca ce a depus i-a fost răsplătită prin aceea că Banatul a devenit o cetate legionară, confirmată prin succesul la alegerile din decembrie 1937.

Acest succes se înscria de altfel în succesul obtinut în toată tara : 66 de deputati.

Reusita l-a îngrijorat pe Căpitan. Maestrul Budisteanu povestea că, revenit de la Neamt unde candidase, Căpitanul I-a spus că ar fi dorit numai 12 deputati : >>acum se vor năpusti toti asupra noastră << . Si nu s-a înselat.

Acest apogeu al Miscării Legionare, evenimentele internationale, cât si camarila regelui Carol, la imboldul subteranei iudeo-comuniste, precipită măsurile diabolice de nimicire a Miscării, concretizate prin asasinarea Căpitanului , a Nicadorilor si a Decemvirilor, în noaptea de 29 noiembrie 1938.

SE ABATE FURTUNA

Încă de la arestarea Căpitanului, 17 aprilie 1938, legionarii, constienti că se merge la asasinarea lui, erau hotărâti să provoace eliberarea prin orice mijloace. Le erau în minte încercările anterioare : complotul Stelescu, dezvăluirile din tabăra de la Carmen Silva (1935) , avertismentul studentimii române în congresul din aprilie 1936 la Târgu Mures, încercarea lui Istrate Micescu februarie 1938 (vezi circulara nr. 145) .

Singuri, din nici o parte un ajutor ! Oamenii politici muti, ca si cum ar fi intrat în mormânt. Frică sau poate chiar satisfactia că au scăpat de un adversar redutabil ?

Fără legături cu căpeteniile vânate si aruncate în lagăre (Tismana, Dragomirna, Ciuc) fiecare legionar în coltul lui strângea din pumni si urla în el de durere pentru lipsa de mijloace de a reactiona cu toată promptitudinea . . .

Noi legionarii, spre deosebire de ce vedem azi în lume, nu am avut nici educatia si nici predilectia pentru terorism. Cei dintre noi ce si-au asumat, cu toată durerea, greaua sarcină de a pedepsi atât miselia cât si trădarea, au făcut-o din necesitatea de a crea si dezvolta sentimentul de răspundere. Ne sfredeleau creierul cuvintele Căpitanului : >> . . . vreau să fiu răzbunat , asa cum v-a spus si Mota, nu dintr-o poftă personală de răzbunare , ci pentru că am convingerea că veti face un mare bine natiei românesti << (vezi circulara nr. 145) .

Fiecare dintre noi -spun noi pentru că de atunci si până azi am fost si sunt prezent- voia să adune câti prieteni va găsi , gata ca si el, să fulgere pe cei ce erau responsabili de nenorocirile pricinuite.

Iată de ce, în toată tara, încep să se închege grupulete, mai mici sau mai mari, gata să înfrunte dusmanul. La Timisoara, Petru Fleschin ne-a angajat la adunare de elemente, numai >> cele gata de moarte << . În Regiunea Satu-Mare si Oradea, Victor Bozântan, fratele decemvirului, initia un grup care să pedepsească >>pe călăii neamului, de la vodă până la opincă<< . În regiunea Sibiului se strângeau rândurile, ordonate de comandantul legionar Nicolae Petrascu încă nearestat. Victor Dragomirescu, comandant legionar si secretarul Corpului >>Mota-Marin<< , adunase un grup de 50 de legionri, decisi să se împuste în fata Palatului Regal, în semn de protest contra procesului intentat Căpitanului. La Cernăuti, studentii legionari, cu ocazia deschiderii Universitătii , în fata autoritătilor, prin Sebastian Mocanu, au cerut categoric să se ia act la Bucuresti că studentimea din Cernăuti cere eliberarea Căpitanului din închisoare. În Prahova, în pregătirea grupului ce se forma, Miti Dumitrescu îi punea fiecăruia o singură întrebare : >>dumneata, camarade, pentru câti esti gata să mori ? <<

LUPTA DE LĂMURIRE A OPINIEI PUBLICE

Fortele legionare au început să fie ordonate în măsura contactului si reorganizării întreprinse de Grupul de Comandă, ce a fost initiat de comandantul Bunei-Vestiri Radu Mironovici, unul dintre cei cinci întemeietori ai Miscării Legionare.

Lumea românească, cu sufletul la gură, astepta reactia legionarilor. Unii îsi dădeau seama de dezastrul si nenorocirile ce vor urma ! Chiar ne dădeau si sfaturi. Profesorul Pompiliu Nicolau îi spune lui Micu Augustin, asistentul său la catedra de hidraulică de la politehnica din Timisoara : >>nu există alt mod de a iesi din impas decât răsturnarea regelui<< . Acelasi sfat l-a avut si Gheorghe Clement din partea profesorului de Cazane, Mos Lupan, cu ocazia unei întâlniri în Sibiu. Însă nu aveau curajul să ridice măcar un semn de protest ! Asteptau numai reactia legionarilor, căci numai ei nu-si plecaseră capul. Singuri ei aveau cea mai formidabilă dinamită, >>propria cenusă<< . Desi erau vânati ca iepurii, de toate fortele statului : politie, jandarmerie, sigurantă, etc. . .

Valuri, valuri cădeau legionarii în ghearele lor si erau aruncati în lagăre si închisori. Chiar din grupul de comandă cad pe rând : Radu Mironovici, Ion Belgea, Iordache Nicoară, C. Papanace (acesta, arestat dimineata, din greseală este eliberat în după amiaza aceleiasi zile) .

Ion Belgea, la întâlnirile avute, ne îndemna să ne angajăm cu toată energia ce avem, ca să miscăm opinia românească pentru a împiedeca asasinarea Căpitanului. După arestarea sa, urmează la comanda grupului Horia Sima, care până aici avea în activitatea lui legăturile cu organizatiile din tară.

Horia Sima încerca să concentreze fortele în acelasi scop : salvarea Căpitanului. În sprijinul lui s-au alăturat si Alecu Cantacuzino, Nicolae Petrascu, Vasile Cristescu. Alecu a fost arestat si dus în lagăr , Petrascu a reusit să treacă granita ca si Papanace ; Cristescu însă, către sfârsitul lui ianuarie 1939, a fost înconjurat de politie si ciuruit de gloante.

Legionarii atacă pe toate fronturile. Au împânzit tara cu manifeste prin care se arătau urzelile si pericolul de dezmembrare a tării, la care conducea politica necugetată, atât cea internă, cât si cea externă.

S-a tipărit si s-a răspândit : >>Adevărul în procesul Căpitanului << . . . ca să zguduie suflarea românească . . .

Organizatiile au plătit greu tribut : închisori si lagăre. Putini au reusit să treacă granita. Valurile de legionari ce se succedau îngroziseră si politia. Vânătoarea lor se făcea cu tot mai multă râvnă, căci era gras plătită. Nicicând, în România, politia nu a fost asa de bine remunerată. Si ca vânătorii să fie mai zelosi s-au pus chiar si premii. Desigur cel mai mare era pe capul lui Horia Sima ; se vorbea de o sumă, colosală pe atunci, în jurul a trei milioane de lei.

SI TOTUSI AM RĂMAS ORFANI

O informatie cutremură văzduhul românesc : au fost ucisi, încercând să fugă de sub pază, Corneliu Codreanu, Nicadorii si Decemvirii.

Prin manifestul semnat de Vasile Cristescu si părintele Dumitrescu-Borsa se recomandă legionarilor liniste si stăpânire de sine, iar Horia Sima spune : >>cât trăieste în sufletele noastre, Căpitanul nu este mort<< .

Si iată că a venit si replica. Fii Prahovei au pecetluit năpraznic crima. Omul de otel, cum l-au supranumit ziarele engleze, s-a prăbusit sub trăznetul răzbunării .

>>SI CERUL PL#NGEA<<

>>Ne-am hotărât să pedepsim -justifica Miti Dumitrescu sicamarazii lui împuscarea lui Călinescu - din dragoste adâncă fată de acest pământ frământat de sângele atâtor martiri, din dragoste pentru neamul acesta. Vom încerca să rupem o frântură din trupul urias al viermelui conducător ce roade fiinta neamului << . . .

>>Pentru ei dilema era -cum a explicat C. Papanace înconferinta de la Berkenbruck din 21 septembrie 1941- soarta sutelor de legionari din lagăre si închisori, sau continuarea fără a răzbuna uciderea Căpitanului. În acest caz s-ar fi anulat pozitia politică a Miscării. Dezastrul moral ar fi fost cu atât mai mare cu cât ideea pedepsirii fusese cultivată în lumea legionară si în opinia publică, mai ales după constituirea echipelor de către Mota. Continuarea ar fi dat un impuls elementelor slabe legionare care tindeau spre compromis si abandonarea luptei<< .

>>Miscarea si-a căpătat încrederea si siguranta. Pozitia ofensivă era bine fixată prin jertfa lui Miti Dumitrescu si a camarazilor săi << .

>> GARDA MERGE ÎNAINTE <<

Cel ce a mentinut steagul în luptă, cu toată nădejdea, si sub imboldul căruia s-a realizat si răzbunarea si prezenta pe baricade a Miscării Legionare, de atunci si până astăzi, este comandantul legionar HORIA SIMA.

În >>Memoriile viitorului << , Ion Halmaghi scrie : Prin aceasta (asasinarea Căpitanului si a celor 13 legionari) se credea că Miscarea se va destrăma si nu va mai avea nici o influentă asupra poporului român . . .

De altfel, Căpitanul însusi anunta, prin circulara nr. 79 din 18 iunie 1937 : . . . >>în decada decisivă a luptei legionare, acesti zece ani ce vin vor mai vedea asupriri si morminte de-ale noastre, dar vor vedea si pe toti vrăjmasii nostri înfrânti si toate uneltirile lor sfărâmate << .

Vasile Posteucă în >>Dezgroparea Căpitanului<< , notează : Decada decisivă a luptei legionare a cerut la temelia biruintei însăsi jertfa Căpitanului. Si cine stie câte alte jertfe va mai cere ?

Tot acolo, Posteucă va striga cu exaltare : >> Cine ar fi crezut să spună în 1938-1939 si chiar 40 că va învia Căpitanul si că va mărsălui odată biruitor prin mijlocul neamului regăsit si cutremurat de asa măretie !

În opul citat, Ion Halmaghi mai notează : >>miracolul<< guvernării legionare din septembrie 1940, -scurtă si fragilă- are însă o semnificatie istorică deosebit de importantă. Prin ea s-a asigurat viitorul definitiv al Miscării Legionare !

În 6 septembrie 1940 Forul Legionar, adunat în casa colonelului Zăvoianu, salută, prin Corneliu Georgescu, pe Horia Sima ca urmas al Căpitanului.

MOTIVATIE SI TESTAMENT

Ce l-a determinat pe Horia Sima, în situatia atât de tragică din acele timpuri, să ducă lupta titanică pentru continuitatea Miscării ?

A mărturisit-o el însusi, cu ocazia aniversării semicentenarului Miscării la Madrid :

>>. . . în fata oricărei situatii, eu nu m-am pierdut niciodată, nu mi-am pierdut niciodată nădejdea, niciodată nu mi-am pierdut capacitatea de luptă, oricât de grea ar fi fost situatia.

Ei bine, ce m-a mânat în această luptă ? adică resorturile mele intime ? . . .

. . .A fost un moment care s-a petrecut în 1938, atunci când a fost omorât Căpitanul. S-a auzit că în momentul când erau întinsi (el si cei 13) pe marginea gropii, unul dintre ofiterii de jandarmi, Dinulescu sau Macoveanu, a spus : puneti-le niste paie la picioare să nu le fie frig.

Adică, după ce i-au omorât, după ce i-au strangulat, si-au mai bătut si joc de cadavrele lor.

Această scenă m-a îngrozit si a devenit o obsesie. Atunci mi-am zis : nu se poate ca această bestialitate să triumfe în lume ! Nu se poate . . .

A fost unul din motivele care m-au determinat să continui. Ceea ce m-a frământat permanent a fost groaza asta să nu biruie ăstia, să nu biruie nedreptatea asta, să nu biruie această bestialitate . .

Ăstia ne-au cântat prohodul de nenumărate ori ! Atunci, în mine s-a produs această revoltă. Stai, că războiul nu-i pierdut ! Am pierdut o bătălie, am pierdut două, am pierdut trei, dar războiul încă nu-i pierdut si asta depinde de cine ? Ei bine, asta depinde de tenacitatea noastră !

Eu, dacă as fi cedat, nu stiu ce s-ar fi întâmplat ! Poate că ar fi fost altii, care ar fi continuat lupta ! Nu pot să-mi dau seama. Eu spun ca s-a petrecut cu mine

Pe mine m-a determinat, întotdeauna, să duc această luptă, groaza să nu se termine Miscarea ! Să nu i se frângă gâtul ! Să nu dispară !

Aceasta ar fi cea mai mare ofensă adusă Căpitanului : disparitia Miscării !

Adică să triumfe Lupeasca, să triumfe Carol, să triumfe Antonescu ! Să triumfe comunistii acuma ?

Asta a fost groaza mea !

Aceeasi problemă se pune de treizeci de ani încoace : o luptă de uzură, luptă corp la corp cu inamicul.

Si aceeasi pasiune pentru mine : să nu se taie firul vietii Miscării noastre ! .

. . .

Asadar, primul lucru pe care dumneavoastră să-l aveti în vedere este :

-că trebuie permanent să fiti în dialog cu Legiunea si cu Neamul ;

Să vă puneti întrebarea :

-ce s-ar întâmpla dacă această Legiune ar pieri ?

-ce s-ar întâmpla cu Tara ? <<

. . .

Iată ! Sfat si testament, ce ne-a lăsat Comandantul Horia Sima, care a stat pe baricade până ce Bunul Dumnezeu -în marea lui taină- l-a învrednicit să treacă în Legiunea cea mare de dincolo, cu marii mucenici alături de Căpitan.

PE MARGINEA UNOR CRITICI

Cele două personalităti, Căpitanul si Horia Sima, sunt diferite, însă se completează, prin aceea că cel din urmă a trebuit să pună accentul pe lupta politică. Această atitudine i-a fost impusă atât de desfăsurarea evenimentelor interne, cât si cele externe, ce duceau nu numai la desfiintarea Miscării, ci chiar la dezmembrarea tării. Asa cum s-a întâmplat în 1940 si mai târziu cu ocuparea, cu impunerea comunismului si cu >satanizarea < noastră, cum a prevestit-o Corneliu Codreanu.

În luna mai 1940, Horia Sima împreună cu Nicolae Petrascu si un grup de legionari revin clandestin în tară ca să-l doboare pe marele vinovat : regele. Din păcate sunt arestati la granită. Dacă ar fi fost arestat cu 4-5 luni mai înainte, fără discutie ar fi fost asasinat !

Însă în luna mai 1940 nu mai putea fi vorba de asasinare de legionari.

Pentru o bună întelegere trebuie să cercetăm situatia după executarea lui Armand Călinescu. Situatia externă se degradează. Germania tocmai începea să ocupe Franta, împarte Polonia cu Rusia, iar aliantele noastre cad în desuetudine . . . În interior, evenimentele din 21 septembrie 1939, demonstrează că Miscarea nu a fost pusă la pământ, cum s-a crezut. Descoperire amară. Echipele de răzbunare existau real, ceea ce a influentat oamenii politici. Nu mai aveau curajul să se angajeze în astfel de aventură.

Amintim arestările din decembrie 1939, începute la Timisoara. Printre arestati, inginerul Nicolau, inginerul Tuliu Basiu, seful muncitorilor Ion Simicin, inginer profesor Ion Protopopescu, inginer Alexandru (Ică) Tănase , candidat inginer Costel Bărbulescu .

La anchetă Ică Tănase a declarat deschis : -

- dacă echipa lui Miti Dumitrescu nu reusea să-l doboare pe Armand Călinescu erau gata altele si altele până ce una tot reusea.

Într-o convorbire ce a avut loc în 1940 cu Nicki Stefănescu , seful sigurantei, care i-a arătat o hartă a României cu părti strafate si cu părti albe, i-a spus lui Horia Sima :

-Vezi dumneata, părtile strafate reprezintă judetele unde dispui dumneata de organizatii teroriste. Te rog să nu negi, pentru că această hartă e întocmită în conformitate cu cercetările făcute de toate politiile si jandarmeriile din tară.

Iar Horia Sima, văzând imensitatea strafată, si-a zis în gând :

-Într-adevăr , cu o astfel de organizatie, care după toate pierderile suferite mai dispune de sute de elemente decise să-si dea viata, nu se poate lupta. ( Sfârsitul unei domnii sângeroase, pag.192 ).

În lumina celor de mai sus si bănuind că Horia Sima a venit în tară cu asentimentul lui Hitler, se întelege că pentru a-si apăra pielea si locul, se întreceau în a-l curta pe Comandant si Nicki Stefănescu si Moruzov.

În acele conditii s-a mers până la încercarea insistentă a regelui de a cere colaborarea Miscării Legionare.

Urmările sunt cunoscute.

POZITIA LUI HORIA SIMA CA SEF

Forul Legionar, prin recunoasterea lui Horia Sima ca Sef al Miscării Legionare si urmas al Căpitanului, confirmă un principiu imuabil :

-Seful este consimtit datorită trăirii lui în duhul legionar, prin tenacitatea lui în luptele de afirmare a Miscării, prin puterea lui de jertfă pe altarul Neamului. Adică nu este nici numit, nici ales prin vot, fie de un grup chiar reprezentativ, sau de vreun comitet adhoc .

Este ceea ce, chiar unii din vechii legionari uitaseră atunci când cereau lui Horia Sima să numească un Sef, cu alegatia că el este bătrân si nu va mai reveni în tară .

Horia Sima nu a călcat acest principiu. A dat împuternicire celor câtiva ce luaseră initiativa de reorganizare a fortelor legionare pe măsura posibilitătilor lor.

Am urmat si am stat sub ordinele lui, pentru că nu numai că nu s-a abătut , ci a si potentat linia si principiile enuntate de Căpitan.

Îi suntem vesnic recunoscători că, prin lupta fără odihnă până în ultima clipă de viată, ne-a arătat drumul Miscării spre biruintă, spre ridicarea Neamului, spre lumină . . .

Comandantul Horia Sima este si va rămâne prezent în inimile noastre.

HORIA SIMA !

Prezent !

"O societate ideal întocmită nu este aceea în care domnesc cele mai perfecte legi, ci aceea în care indivizii au ajuns la un mai mare grad de desăvârsire lăuntrică".

H.S., Doctrina legionară.

 

de Marin Bărbulescu