H o r i a S i m a . c o m
" Cauza națională nu se servește cu întreruperi, cu absențe nemotivate, cu vacanțe, ci numai prin permanență în efort. "
Despre Comandantul Horia Sima au scris cu sârg atât prietenii cât si dusmanii, mai ales cei din urmă. Viata pe care a trăit-o, în permanentă amenintare datorită implicatiei sale în cele mai importante evenimente petrecute după asasinarea Căpitanului , însumează un volum imens de informatii, în bună parte prezentate de mass-media din tară si străinătate. Drumul deosebit de periculos pe care a fost nevoit să-l străbată, drum parcurs cu mult curaj si întelepciune îi legitimează calitatea de urmas demn al Căpitanului si de Comandant al Miscării legionare, recunoscut în 1940 de cei ce se aflau în fruntea Miscării. Căpitanul, în cei 11 ani cât a condus lupta legionară, a făcut fată tuturor încercărilor si a dus Miscarea Legionară în prim planul vietii politice românesti de atunci, culminând cu anul 1938 când ar fi câstigat alegerile parlamentare dacă nu s-ar fi falsificat rezultatul voturilor. Dar si asa Partidul Totul pentru Tară s-a situat pe locul trei, fapt care a înspăimântat pe Carol al II-lea si pe toate fortele oculte ce dictau politica asa-zis democratică din exteriorul tării. Rezultatul ? S-a instalat dictatura carlistă cu tot cortegiul de fărădelegi care au urmat, culminând cu asasinarea prin strangulare a Căpitanului si a celor 13 camarazi ai săi ( Nicadorii si Decemvirii ) . Legiunea s-a aflat astfel într-o grea cumpănă. Reorganizarea Miscării si continuarea luptei ar fi fost mult mai greu de realizat dacă nu s-ar fi implicat în ele luptătorul si omul politic Horia Sima. Perioada străbătută în timp ( 1938-1993 ) sub comanda sa, a fost mult mai dificilă decât cea anterioară, dacă tinem seama că Legiunea a luptat sub trei dictaturi ( carlistă, antonesciană si comunistă ) cărora a trebuit să le facă fată.
A intrat în rândurile Miscării la vârsta de 20 de ani, la scurt timp după înfiintarea legiunii Arhanghelul Mihail ( 1927) , afirmându-se încă de la început ca un element de elită, plin de curaj si talent organizatoric. A străbătut toate functiile si gradele până la cel de comandant legionar, acordat chiar de Căpitan. Implicat în cele mai primejdioase actiuni întreprinse de Miscarea Legionară pe care le-a initiat si condus, a trăit în permanentă, până la moarte, sub amenintarea de a fi asasinat de către numerosii interesati în distrugerea si înlăturarea >pericolului legionar< . Toată viata a fost tinta atacurilor exercitate de către dusmanii din afară, cât si din interiorul Miscării Legionare. Tuturor le-a făcut fată în mod magistral. Cel mai mare merit i-l conferă faptul că nu a schimbat nici o iotă din doctrina lăsată de Căpitan si în plus a contribuit la întregirea si adaptarea ei la noile conditii în care si-a desfăsurat activitatea. Miscarea Legionară este un organism viu care trebuie să se adapteze la noile conditii cerute de evolutia societătii omenesti în ultimii 60 de ani.
Voi trece succint în revistă evenimentele cele mai deosebite în care a fost implicat direct si modul în care a reusit să le depăsească. După asasinarea Căpitanului Miscarea se afla într-o situatie deosebit de grea. Lipsită de întemeietorul ei, trebuia să se adapteze noilor conditii si să-si continue drumul. Elita legionară rămasă liberă s-a regrupat pentru continuarea activitătii sale si pentru a pedepsi pe vinovatii de asasinarea miselească a Căpitanului , asa cum el ceruse înaintea mortii sale. În fruntea criminalilor se afla Armand Călinescu, pionul principal care, trădând Partidul National Tărănesc din care făcea parte, s-a pus în slujba regelui si a ocultei care conducea din afară România. Carnagiul dezlăntuit de Carol si camarila sa după moartea lui Călinescu, care s-a soldat cu asasinarea a peste 250 de fruntasi legionari fără judecată si fără nici o vină. O nouă si grea lovitură s-a abătut asupra Miscării Legionare, elita căreia a fost în bună parte decimată. Toate fortele oculte s-au angajat să colaboreze în vederea lichidării totale a acesteia. Noua situatie ce se crease l-a determinat pe Horia Sima, cu riscul pierderii propriei vieti, să organizeze revolutia de la 3-6 septembrie 1940. Aceasta s-a soldat cu alungarea regelui de pe tron si numirea la conducerea statului a generalului Antonescu. După o scurtă perioadă de colaborare cu Miscarea, acesta dându-si seama de imensa popularitate de care se bucurau legionarii în opinia publică română, a cerut prin ministrul său de externe, Mihai Antonescu, să i se dea comanda Miscării legionare. Comandantul si toti fruntasii legionari au refuzat elegant cererea generalului. Totodată acesta a refuzat să organizeze alegeri parlamentare cu toate partidele pentru a legitima revolutia de la 3-6 septembrie, asa cum i-a cerut Horia Sima. De aici a pornit dorinta lui de a înlătura Miscarea legionară de la conducerea statului, socotindu-se rănit în orgoliul său patologic. Ajutat de oamenii politici care-si pierduseră privilegiile guvernării, de vechea camarilă carlistă si cu ajutorul tancurilor germane generalul a dat lovitura sa de stat de la 21-23 ianuarie 1941 si a înlăturat pe legionari de la guvernare. A urmat una din cele mai crâncene prigoane împotriva celor cu care colaborase până atunci, soldată cu mii si mii de arestări si cu sute de mii de ani de condamnare. Au fost condamnati de la elevi în plină adolescentă până la oameni trecuti de prima tinerete.
Necugetatul său gest de a elimina fortele cele mai sănătoase ale tării, rămânând singur din punct de vedere politic, s-a terminat cu trădarea celor în care îsi pusese încrederea. În ultimă instantă s-a ajuns la capitularea nefericită de la 23 august, realizată cu concursul partidelor >istorice< , când s-au deschis larg portile prin care au pătruns în tară hoardele bolsevice. Ce a urmat se stie : 45 de ani în care crima si fărădelegea au domnit în România.
Când Hitler si-a dat seama de grava eroare pe care a comis-o prin persecutarea legionarilor si închiderea lor în lagărele de concentrare, a apelat tot la Horia Sima pentru a continua lupta împotriva comunismului. De mentionat, în mod deosebit, clarviziunea politică a Comandantului, când a preferat ca legionarii din Germania să stea închisi în lagărele de concentrare naziste în loc să înfiinteze Partidul National Socialist Român, asa cum cerea conducerea Germaniei si o parte infimă dintre legionarii aflati în lagăre, timorati de amenintările nemtilor. Această înteleaptă atitudine a salvat Miscarea de a fi încriminată si judecată în procesul de la Nurnberg, ceea ce a făcut posibilă continuarea activitătii sale politice. Miscarea Legionară a fost singura organizatie nationalistă europeană neinterzisă de către acest tribunal. Este, de departe, cel mai întelept act politic al Comandantului, pentru care merită din plin calitatea de urmas demn al Căpitanului . Un alt aspect ce trebuie mentionat este faptul că fiind în exil încă din 1941, a condus Miscarea, organizând rezistenta anticomunistă, nepărăsind drumul pe care l-a imprimat Căpitanul Legiunii încă de la înfiintarea ei. Prin emisarii trimisi de Horia Sima s-a realizat în tară reconstruirea structurilor legionare si angajarea în lupta pe viată si pe moarte cu statul comunist. În această luptă grea cu organele de represiune comuniste, legionarii au avut rolul cel mai important.
În procesul prin care comunistii au încercat să arunce vina pe legionari, ca fiind responsabili de ororile si crimele săvârsite în asa-zisa >reeducare< de la Pitesti, Gherla, Canal, etc., tot Horia Sima a fost acuzat că ar fi organizat aceste fărădelegi. Prin această încriminare chiar si comunistii îl recunosc ca sef al Miscării Legionare.
Pe plan extern a făcut cunoscută Miscarea pe toate meridianele lumii prin organizarea de simpozioane, interviuri si alte manifestări în care ea a fost prezentată în adevărata sa lumină. Prin această sustinută activitate nu este de mirare că astăzi , în multe tări, organizatiile nationaliste se inspiră din doctrina legionară si o recunosc drept model. A scris până în ajunul mortii sale mai multe volume cu caracter doctrinar si memorialistic, prin care a contribuit la întelegerea doctrinei legionare. Numai articolele apărute în decursul anilor în presa din mai multe tări, au fost adunate în sapte volume de câte cinci sute de pagini, articole scrise pe diferite teme, în care face cunoscută pozitia Miscării Legionare fată de principalele evenimente politice din tară si străinătate. Nu mai există un alt legionar care ar fi făcut atât de mult pentru legiune.
Ca orice om deosebit nu a fost scutit, asemeni Căpitanului, de critici sau atacuri nedrepte. Ca o curiozitate, cei mai multi dintre cei ce l-au contestat în timp l-au recunoscut ca sef al Miscării Legionare în 1940 si au colaborat cu el. Putini sunt cei ce nu s-au angajat în lupta pe care au dus-o legionarii condusi de Horia Sima împotriva comunismului si acestia fac parte dintre contestatari. Ei si-au asigurat diferite catedre universitare sau alte ocupatii rentabile în exil si au uitat că au fost cândva legionari. Opiniile lor nici măcar nu pot fi luate în consideratie.
În final rămân doar meritele celui ce a condus lupta legionară în cea mai grea perioadă pe care a străbătut-o Legiunea după moartea Căpitanului si căreia a reusit să-i facă fată cu competentă si întelepciune. Acesta a fost Comandantul Horia Sima !
"Înfrângerile pe care le suferim, deznădejdea care ne pustieste sufletul, durerile care înnegurează si ultima fărâmită de rezistentă din noi, nu sunt decisive pentru soarta unei lupte, dacă străduinta noastră spre bine a rămas neatinsă. Esential este să luăm aminte la Învierea lui Hristos, să nu pierdem legătura cu Dumnezeu, care nu va lăsa fără sprijin pe cei care se jertfesc pentru asezarea <<Dumnezeiestii Sale Dreptăti>>".
H.S., Doctrina legionară
"Idealul unui popor, misiunea unui popor, nu este ceva care să se poată defini în cadrul vremii, ci mai degrabă o stare de spirit, o filosofie, o atitudine fată de eveniment, care se afirmă în toate momentele lui de viată".
H.S., Doctrina legionară.
de Aristide Lefa.