H o r i a S i m a . c o m

" Cauza națională nu se servește cu întreruperi, cu absențe nemotivate, cu vacanțe, ci numai prin permanență în efort. "

 

LEGATAR UNIVERSAL AL TESTAMENTULUI CĂPITANULUI

Cu aceste din urmă cuvinte, presa spaniolă elogia în anul 1940 personalitatea si misiunea în istorie a Comandantului Miscării Legionare HORIA SIMA.

În momentele tulburi ale istoriei, oamenii mari tâsnesc din sânul elitei neamurilor pentru a aduce o dâră de lumină si de sperantă, pentru a crea istorie.

Sunt predestinati sau se afirmă prin vointa lor acesti oameni ? este întrebarea care se pune ! Si una si alta este răspunsul, căci PROVIDENTA ( este o trăsătură esentială a ei în destinul istoriei ) nu lasă neamurile care-si caută drumul, >CALEA< , să orbăcăiască în întunericul si neprevăzutul istoriei si le trimite conducători pentru a le deslusi destinul ; si a-l aduce la împlinire.

Dar acesti conducători trebuie ca si ei să dispună de o mare capacitate de vointă, pentru a birui toate obstacolele si a arăta lumii că ei sunt cei alesi.

De când este lumea, neamurile, comunitătile, au avut conducători : conducători mari si conducători mai putin mari, dar i-a avut -unii lăsati mostenire de către părintii lor, altii alesi de către obste sau de către boieri, iar altii s-au impus prin vitejia lor. Conditia este însă ca idealurile lor mărturisite, să nu fie idealuri pur pământesti, ci idealuri care depătesc conditia lutului si satisfac mai ales sensul ultim al existentei si demnitatea neamului.

HORIA SIMA s-a impus în fruntea Oastei Legionare prin vitejie, pentru că dintre cei care au rămas în viată după uciderea elitei legionare de Carol II, a fost cel mai viteaz ; si cu cât timpul istoric si spiritul trece, cu atât măretia lui va căpăta o lumină mai strălucitoare.

Comandantul HORIA SIMA a venit în fruntea Miscării Legionare după ce au fost îndeplinite cele de trebuintă :

- a fost voia lui Dumnezeu,

- a fost chemarea momentului, chemarea vremii,

- a fost chemarea neamului,

- a fost acreditarea Căpitanului,

- a fost acceptia Forului,

- s-a impus printr-o luptă neînfricată si o vointă de fier.

Pentru aceasta , marea lui misiune în istoria spirituală a neamului românesc a fost ca să-l scoată pe Căpitan de sub placa de beton care-i apăsa > memoria< , de a împrăstia toate nedumeririle, de a-l înmormânta crestineste, după datină, reînstalându-i această > memorie< în constiinta umanităti, eveniment ce a căpătat semnificatie ecumenică si de tezaur bisericesc.

X

Vrerile si împlinirile nu si-au avut loc, pentru că nevrednicia unora a întinat măretia momentului, iar lupul îmbrăcat în piele de mielusel a făcut ca totul să se transforme în cenusă. Totusi, atunci, când ticălosia a ajuns la culme, în 1944, glasul lui ( cu al acelora care l-au urmat ) a sunat asemenea trâmbitelor îngeresti, pentru a denunta trădarea si a mai salva ceva din demnitatea si măretia istoriei neamului românesc, la Viena, unde în acel moment adevărata onoare românească s-a transferat Guvernului care s-a instalat acolo.

X

Activitatea Comandantului în opera sa de ducere mai departe a sublimelor idei formulate de Căpitan si de Mota, s-a desfăsurat în patru perioade :

- prima perioadă a cuprins întâiul exil din Germania, timpul

când personalitatea lui începe să se afirme plenar, mai ales prin iscusinta cu care întretine legătura cu Tara, lăsând să iasă în evidentă marea lui calitate de strateg. Această perioadă a început în anul 1938 când în România s-a instalat dictatura regală a lui Carol al II-lea si au fost asasinati Căpitanul si cei 13 camarazi ai lui.

În perioada aceasta raporturile cu germanii s-au desfăsurat sub alte auspicii, de oarecare reciprocă încredere, neexistând un dusman din interior sau chiar din afară care să sape la temelia acestor raporturi. În această perioadă el pregătea si debarcarea, adică alungarea de pe tron a regelui criminal prin lovitura de stat care a avut loc la 3-6 septembrie 1940.

- a doua perioadă a fost aceea a întoarcerii în tară a tuturor

românilor exilati, constituirea statului National-Legionar în colaborare cu generalul Antonescu, perioadă când s-au întâmplat o serie de evenimente, unele plăcute , altele dureroase, si când Antonescu a întretinut o atmosferă oarecum încordată între el si Miscare ( cu exceptia primelor 2 luni ) , datorită formării unei camarile în jurul său care l-a influentat si care a contribuit la plănuita lovitură de Stat de la 21-23 ianuarie 1941.

- a treia perioadă a început cu cel de-al doilea exil în

Germania, unde nu-l mai asteaptă prietenia nemtilor, ci internarea în lagăre, tinerea lui sub supraveghere si santajul pe care germanii l-au exercitat asupra generalului Antonescu : > dacă nu ne dai, îl timitem pe Horia Sima înapoi în tară< . Astfel, Antonescu a cedat din punct de vedere economic în favoarea nemtilor si în dauna economiei si populatiei românesti.

- a patra perioadă a cuprins momentul ocupării României

de către trupele sovietice ruse, instalarea Guvernului de la Viena, desfiintarea lagărelor naziste în care au fost detinuti legionarii, reorganizarea Miscării si difuzarea doctrinei legionare în emisfera occidentală a lumii.

X

Activitatea lui Horia Sima, de când si-a asumat si a fost investit cu conducerea Miscării , activitate destul de laborioasă în cele 4 perioade, nu s-a limitat numai la acestea. Încă din anul 1927, când a luat fiintă Miscarea sub forma pe care o cunoastem, el s-a găsit mereu în fruntea actiunilor si repede si-a cules roadele. De aceea Căpitanul l-a onorat cu titlul de >COMANDANT LEGIONAR< si după aceea i s-a încredintat sefia regiunii BANAT, unde fusese de altfel numit profesor de filozofie.

În toată această activitate, vrednicia, destoinicia si întelepciunea lui au fost la înăltimea unui om de geniu.

Pentru că nu se cunoaste îndeajuns cum a gândit, a scris si a făcut în tot acest timp, lucru care micsorează în unii optica de apreciere, dar pentru cei care au iesit din sfera ignorantei, a relei credinte si a resentimentelor, HORIA SIMA rămâne unul dintre marii oameni ai tării. Celor care cârtesc pe la colturi de stradă trebuie să li se spună răspicat : > multi au fost chemati, dar numai unul a fost ales< .

A fost ales pentru că a fost cel mai vrednic dintre toti. Vrednicia nu o are oricine. E un dar de la Dumnezeu. Si el a primit-o fără rezerve, asa că va rămâne în istorie ca singurul urmas la conducerea Miscării, împlinitorul gândurilor sfinte ale întemeietorului Miscării.

Una din calitătile cele mai evidente, am spus mai sus, a fost aceea de mare strateg. Mari strategi au fost si ALEXANDRU MACHEDON , HANIBAL sau NAPOLEON, dar ostile pe care le conduceau cei trei aveau misiunea de a ocupa alte tări si a-si întinde imperiul, deci obiective pământesti, geografice, economice, HORIA SIMA a folosit strategia sa în fruntea unei osti care viza altfel de obiective : cele spirituale, morale, de demnitate natională românească. De aceea capacitatea lui de strateg a fost dublată de o mare putere de jertfă care implica o mare credintă în biruinta binelui si adevărului împotriva fortelor întunericului si ale răului. Astfel, era firesc ca el să trăiască cu teama imprevizibilului, căci din toate părtile era pândit să fie răpus : dusmani în afară, dusmani în interior. Prieteni nu i-a avut decât pe cei care l-au urmat. Dar oare IISUS HRISTOS n-a avut ca dusmani toată lumea din vremea Sa si totusi a biruit ?

Mi-aduc aminte că în anul 1946 a murit în închisoarea de la Aiud un anume FRUJINĂ care venise din Germania, unde a fost trimis de oamenii lui Antonescu pentru a-l ucide pe HORIA SIMA (cine sapă groapa altuia . . .). După capitularea Germaniei, sederea lui acolo devenind precară, s-a hotărât să se întoarcă în tară. Fusese descoperit si se stia în Aiud de misiunea lui în Germania. Comunistii însă l-au arestat si si-a dat sfârsitul în această închisoare.

Dar nu numai Frujină a avut această misiune, au fost nenumărate încercări de a-l elimina, dar Dumnezeu l-a ocrotit.

X

Pentru a fi mare strateg trebuie să ai un adânc simt al realitătii, ca si intuitia sau viziunea viitorului. Comandantul le avea si pe acestea. Pentru că nu este de ajuns să trăiesti în realitate si să plutesti cu capul în nori. De aceea miscările si actiunile ce le-a întreprins erau bine gândite, la obiect si cu rezultatul scontat.

Au fost si situatii, când cu toate măsurile de prevedere pe care le-a luat, unele actiuni au esuat din cauze foarte greu de prevăzut, iar unele din aceste cauze obiective au fost puterea superioară a dusmanului, trădarea sau slăbiciunile omenesti. Asa a esuat, de exemplu, plănuita întâlnire cu Mussolini, care dacă ar fi avut loc ar fi schimbat poate ceva din lucruri ; de asemenea esecul misiunii profesorului STOICĂNESCU, când avionul care îl aducea a fost reperat de rusi si doborât. Această actiune a lui Stoicănescu, construită cu minutiozitate până în cele mai mici detalii, dacă s-ar fi realizat, ar fi schimbat situatia militară de pe frontul de est si rusii ar fi fost siliti să se retragă, fiind încercuiti.

Pentru a întregi portretul moral si psihologic al Comandantului HORIA SIMA trebuie retinut faptul că el a dat dovadă de un mare spirit umanist, având ca suport moral dragostea de oameni. Multi oameni au realizat lucruri frumoase din punct de vedere al calitătii, dar opera patronată de el si condusă de ILIE G#RNEATĂ prin >AJUTORUL LEGIONAR< ( care pe vremea comunistilor a constituit obiect penal si multi români au făcut închisoare pentru asta ) s-a ridicat la înăltimea unei opere mărete în lume. După spusele Comandantului, ajutorul legionar a constituit >CEA MAI MARE OPERĂ DE CARITATE CRESTINĂ SI OPERĂ SOCIALĂ CE A CUNOSCUT-O ROM#NIA MODERNĂ< . Ajutorul legionar a functionat în perioada guvernării legionare si a beneficiat de el un număr mare de refugiati din teritoriile ocupate de rusi si unguri, precum si populatia nevoiasă. De altfel el a mers pe linia unei porunci a Căpitanului , care spunea : > Ajută-ti fratele căzut în nenorocire, nu-l lăsa< .

Bunătatea, blândetea si umanismul lui s-au văzut si în atitudinea de iertare ce a acordat-o celor ce au fost potrivnicii săi dintre care unii l-au urât cu vrăjmăsie si au vrut să-i facă chiar rău.

Dar cel mai mult reiese acest fapt din atitudinea ce a avut-o în disutiile cu Antonescu, care cerea arestarea si condamnarea a 5000 de fosti guvernanti care au ucis sau au făcut rău legionarilor.

HORIA SIMA s-a opus acestei propuneri a generalului si a limitat răspunderea celor ce s-au făcut vinovati la mai putin de 100. Preconiza ca sanctiunile ce trebuie aplicate să fie date de către justitia tării.

X

Citind cu atentie cărtile si articolele sale strânse în 7 volume, îti dai seama că ai în fată un om echilibrat, bine informat, cu un mare simt al răspunderii ( > bunul simt legionar< ) , o permanentă grijă de a valorifica faptele bune, retinere în judecarea oamenilor ( în special a celor ce i-au fost potrivnici ) , obiectivitate în catalogarea lor si explicatiile pozitiilor sale, ale Miscării si ale legionarilor până în cele mai mici amănunte. Astfel, îti dai seama că te afli în fata unui om întreg, mare si nobil.

Minutiozitatea si sinceritatea cu care descrie toate etapele luptei lui dovedeste chibzuinta unui om care nu trece indiferent peste amănuntele evenimentelor în care a fost implicat atât el cât si oamenii cu care a colaborat.

Această perspicacitate, această disecare a lucrurilor trăite dovedeste seriozitatea omului care priveste faptele nu numai la suprafata lor ci si în adâncimea lor, că el, ca demn elev al lui NAE IONESCU, căuta esenta, sensul adânc al faptelor.

Astfel, ca profesor de filozofie, a făcut analize pertinente în articolele si cărtile sale despre doctrină sau în cele de analiză a evenimentelor ca si asupra a ceea ce numim clasic problemele de filozofie a istoriei. El si-a fixat pozitia asupra timpului său, a evenimentelor la care a luat parte, cât si a metodelor educative ca mijloace de realizare a telului final al existentei si a omului nou.

De asemenea a analizat în sensul cel mai demn de luat în seamă esenta si scopul comunismului si a manifestat marele regret că omenirea, în loc să aleagă calea cea justă ce duce spre salvare, a optat pentru partea negativistă ; s-a ridicat vehement împotriva nihilismelor mai vechi ori moderne.

Trebuie să facem o distinctie precisă : unul era momentul politic, spiritual, moral ( economicul poate interesa mai putin ) de după primul război mondial până în anul 1938, când s-a declansat prima dictatură în România, cea regală ( perioadă în care a apărut Miscarea Legionară, cu evolutia ei si cu succesul înregisstrat în 1937 când Căpitanul a declarat : >AM FOST CINCI, ASTĂZI SUNTEM UN MILION< si alta a fost situatia de după instaurarea dictaturii lui Carol al II-lea si următoarele, antonesciană si comunistă.

Măretia personalitătii Comandantului constă tocmai în faptul că în timpul acestor 3 dictaturi a condus corabia Miscării de asa manieră încât ea a fost pregătită să înfrunte colosul bolsevic cu spirit de jertfă, cu dăruire, cu demnitate si cu o rezistentă care ar trebui să-i convingă si pe cei mai sceptici.

În acest timp grija cea mare a fost ca principiul onoarei să fie respectat până în cele mai mici detalii. S-a urmărit cu grijă ca să nu fie cu nimic întinat prestigiul Miscării sau prestigiul său personal, să nu se comită fapte care ar putea să-i diminueze înalta ei linie morală prin diverse compromisuri. De aceea lupta cu germanii care încercau să ne subjuge demnitatea si economia a fost foarte grea. Comandantul HORIA SIMA nu a uzat niciodată de miselie, care ar fi putut să-i scadă atât prestigiul său personal cât si al Miscării. Nu l-a pârât pe Antonescu nemtilor cum a făcut-o generalul.

Bătălia pe care Comandntul a dat-o nu s-a limitat numai la granitele României, ci ea a fost lărgită prin extensiune si la alte popoare si continente.

Exilul legionar, pe lângă faptul de a fi fost nevoit să se expatrieze, a fost si un ferment prin care ideile legionare si-au găsit acreditarea si simpatie în lumea întreagă.

Publicistica, cărti, reviste au fost un factor care a mijlocit această difuzare a adevărului Miscării Legionare.

Reorganizarea acesteia în străinătate, a cărui strateg a fost HORIA SIMA, a fost semnalul de început al incubării ideilor înnoitoare ale Legiunii în lume.

Că s-au adus îmbunătătiri , este lucrul cel mai firesc, dovadă că doctrina legionară nu s-a osificat în niste jaloane si principii ce nu ar putea fi depăsite .

În domeniul spiritual, în educatie, în metode, se adaugă mereu câte ceva -fără a se înlocui ceea ce este deja- prin experienta, trăirea si gradul de cultură asimilat al fiecăruia.

Desăvârsirea e un tel fără sfârsit. Asa este si experienta legionară. Căpitanul de altfel a spus-o : > Biruinta legionară adevărată va fi urmarea unui proces de constientizare a poporului român pe linia destinului său< .

Aceste rânduri nu reprezintă un manifest propagandistic, ci sunt o mărturisire de credintă pentru cel ce a fost > legatarul universal al Testamentului Căpitanului< .

A crede altfel ar însemna să considerăm desfiintată Miscarea Legionară în anul 1938, anulându-i orice evolutie, iar credinta noastră ar fi o desertăciune. PUNCT.

de George Popescu Glogoveanu