H o r i a S i m a . c o m
" Cauza națională nu se servește cu întreruperi, cu absențe nemotivate, cu vacanțe, ci numai prin permanență în efort. "
Relatia mea cu Horia Sima, mostenitorul doctrinar si politic al lui Corneliu Zeliu Codreanu, -cu care ne cunosteam dinainte- începe în ziua când am fundat în Spania > Fuerza Nueva< (Forta Nouă). Nu pot să o uit. Era în 2 mai 1966, cu nouă ani înaintea mortii lui Francisco Franco. În actul institutional, care s-a concretizat la început printr-o revistă si apoi, după proclamarea Monarhiei Parlamentare, într-un partid, a fost lângă noi Horia Sima.
Prezenta lui, care m-a onorat în mod special, nu numai prin persoana sa, dar si prin ceea ce el reprezenta, a însemnat un ajutor moral important ; dar acest ajutor s-a făcut mai explicit când terminând actul s-a apropiat de mine, m-a felicitat si mi-a spus următoarele vorbe, la care eu am apelat apoi de multe ori în căutarea unui sprijin moral : >din lunga mea experientă în luptele politice vă sfătuiesc să nu cădeti în euforie când vă însoteste succesul, dar nici în deznădejde când acesta este contrar. Rămâneti neclintit, senin, imperturbabil atât în flux cât si în reflux, atât atunci când marea este calmă ca si când valurile ei furioase vă lovesc. Unii vor veni să lupte lângă Dumneavoastră. Altii, care au luptat lângă Dumneavoastră, vă vor părăsi. Dar vă sfătuiesc, mergeti înainte fără să vă clătinati, fără să vă mâhniti < .
Mi-a fost greu, fără îndoială, să urmez acest sfat amical al lui Horia Sima, căci este greu să scapi, să fugi de influentele sensibilitătii. Dar recomandarea lui a fost profetică si iată că aici în Spania continuăm, cu toate că timpurile sunt dificile, să milităm pentru ideile cărora le-am fost credinciosi si să nu ne clătinăm în fata greutătilor.
Legăturile cu Horia Sima si cu militantii din >Garda de Fier < exilati în Spania au fost neîntrerupte si multiple. În sediul nostru s-au desfăsurat multe acte de frătietate româno-spaniolă, iar Horia Sima a tinut mai multe conferinte captivante cu subiecte ce le domina la perfectie si care, în ultimă analiză, aveau ca obiectiv atât de a face cunoscut cu exactitate si documentare ceea ce reprezintă un regim comunist, ca acel impus prin fortă militară în tara sa, cât si care sunt mijloacele eficace pentru a lupta contra lui.
Am avut onoarea de a publica unele din cărtile sale. Subliniez trilogia -rezumat al gândirii lui- >Que es el comunismo ? < (Ed. Fuerza Nueva, Madrid, 1977) ; > El hombre cristiano y la accion politica < (Ed. Fuerza Nueva, Madrid 1977 ) ; > Tecnica de lucha contra el comunismo < (Ed. Fuerza Nueva, Madrid 1980 ).
Que es el comunismo ? a avut o primire impresionantă
între cititorii de limbă spaniolă. S-au făcut, dacă îmi amintesc bine, cinci editii si s-au vândut 14.000 exemplare. Amiralul Carrero Blanco -asasinat în 20 decembrie 1973 de teroristii de la ETA- care a citit-o cu atentie si interes, mi-a spus că era cea mai bună operă pe care o cunostea el asupra temei.
Eu i-am prefatat volumul >El hombre cristiano y la accion politica < . Din această prefată îmi permit să citez câteva rânduri care scot în relief figura si activitatea lui Horia Sima :
> Cei care avem răspundere în > Fuerza Nueva < suntem multumiti că am putut contribui prin publicarea strălucitei si convingătoarei cărti a lui Horia Sima, să clarificăm si să luminăm o chestiune atât de pasionantă ; si nu numai pasionantă, dar chiar obsesivă. Comunismul, în adevăr , este marea obsesie a epocii în care am fost hărăziti să trăim si asta nu prin ceea ce înseamnă el ca miscare ateistă -si prin aceasta antiumană-, dar si prin complicitătile pe care le are la scară universală în anumite medii ecleziastice,
>Dar nu este suficient de a sti cu sigurantă si claritate ce este comunismul. Cunoasterea lui trebuie să fie numai preambul, sau prima lectie. E nevoie de mai mult. Trebuie să stim cum să ne opunem invaziei sale ideologice si tactice.
> Asta este, în conjunctura istorică de astăzi, misiunea crestinismului. Confuzia ambientală, indisciplina, relativismul dogmatic, anarhia liturgică, slăbirea vietii sacramentale si contestarea autoritătii , poate pune la îndoială această afirmatie a noastră ; dar această îndoială va dispare de îndată ce se vor preciza diferentele dintre crestinism si structură, dintre Sponsa Dei si comunitătile de crestini, dintre missio Eclesiae si factorii umani care o integrează, dintre Biserica fără pată si ceea ce se numeste astăzi păcatele Bisericii ( care nu sunt decât greseli în schema sa temporală ) , dintre omul crestin si omul pur al Bisericii, dintre mistic si scrib .
Horia Sima, vicepresedinte în guvernul tării sale în
circumstante istorice, apoi prizonier al nazistilor pentru o perioadă în timpul războiului ; soldat până la ultimul cartus contra avalansei rosii ce pretindea să înghită totalitatea continentului european ; exilat, refugiat si rezident în Spania, este un exemplu viu ( ce se observă chiar pe fata lui ) de luptă generoasă si sacrificiu pentru un ideal, de constantă si vigoare în actiunile sale, de lealitate fără fisuri si nici concesiuni, fată de poporul si patria lui < .
Horia Sima, locuind în Spania, promova si conducea concentrările de români si spanioli la Majadahonda, localitate din apropierea Madridului, unde în lupte contra armatei rosii, si-au sacrificat vietile Mota si Marin, neuitatii legionari ai Legiunii Arhanghelul Mihail. În fata monumentului si a crucii de granit care s-au ridicat acolo pentru amintirea lor, se fac rugăciuni si se spun câteva cuvinte. Întotdeauna se găsesc oratori ocazionali pentru că exilatii Gărzii de Fier obisnuiau -si obisnuiesc- să vină din diferite tări europene si americane. De obicei si eu pronuntam -si pronunt încă- un mic discurs, după care se încheia reuniunea cu o scurtă si inimoasă alocutiune a lui Horia Sima. Apoi, la o masă camaraderească ne asezam spanioli si români. Horia Sima ocupa mereu locul de onoare.
Amenintat cu moartea de un inamic necrutător, lui Horia Sima nu-i era teamă. Această amenintare continuă nu a afectat deloc conduita lui. Nu l-a făcut să ezite sau să se ascundă. A voiajat prin Spania si în afara Spaniei. Trebuia să încurajeze pe ai lui si să-i mentină nu numai uniti, dar si să le întărească sperantele. Si fără nici o îndoială, a reusit. La aceasta au contribuit si multele lui scrieri care au hrănit comunitătile românesti : > Exilul si lupta de eliberare< ; > Omul nou < ; > Doctrina legionară < ; > El orden natural del mondo < , etc.
Din punctul meu de vedere si datorită continutului de iubire pentru Spania, una din cărtile sale cele mai pasionante este > Dos movimentos nacionale : Jose Antonio Primo de Rivera y Cornelio Zelea Codreanu < (Ediciones Europa, Madrid 1960). Importanta acestei cărti rezidă în evidentierea ideologică si tactică a celor două Miscări , cu toate că dacă a existat vreun contact între ele -ceea ce eu mă îndoiesc- a fost minim. Aceasta arată cum, fără o cunostintă comună si fără schimb de experiente, se poate ajunge, plecând de la Principii comune, la aceleasi concluzii. Înteleg prin asta că întemeietorul Falangei si cel al Miscării Legionare aveau o conceptie înaltă despre activitatea politică a omului si credeau că militantul respectivelor Miscări trebuia să trăiască, să convietuiască si să lupte conform cerintelor Evangheliei. Această activitate politică era concepută de ambii >sub specie aeternitates< . Poezia pentru Jose Antonio si cântecul pentru Corneliu, reprezentau manifestarea intimă si proclamată a constiintei curate si a prieteniei cu Dumnezeu a militantului politic.
Îmi aduc aminte de Horia Sima la Asuncion (în Paraguay ) . Era în anul 1979. Asistam la Congresul > Ligii mondiale anticomuniste < . Eu prezidam o delegatie a > Fortei Noi < . Eram observatori, dar nu numai, a dezbaterilor Congresului, ci si a dinamismului lui Horia Sima, care a profitat de prezenta reprezentantilor din întreaga lume pentru a-i informa, în conversatii mai mult sau mai putin private, de situatia din România supusă jugului sovietic si tiraniei lui Ceausescu.
Horia Sima a decedat inopinat în Germania. A murit, după cum am aflat, în timp ce citea. A vrut să fie înmormântat în Spania, alături de sotia lui. Am asistat la slujba religioasă pentru eterna odihnă a sufletului său , în biserica ortodoxă din Madrid. Ne durea moartea unui mare prieten al Spaniei, tară pe care a cunoscut-o, a iubit-o si a servit-o ; dar ne rămâne amintirea omului care nu a precupetit eforturi nici sacrificii pentru a servi patria sa, atât înăuntru cât si în afara granitelor ei, în opozitie, în guvern si în exil. Horia Sima a fost un român exceptional, care gândind la tara sa, izolată si subjugată, ce făcea parte din >Europa absentă <, cum spunea George Uscătescu , visa la o Europă fidelă rădăcinilor crestine ale culturii ei.
Considere-se aceste rânduri rugăciune, omagiere si pioasă amintire pentru Horia Sima si pentru exemplul ce ne-a lăsat cu viata sa, cu vorba sa, cu opera sa.
"Există trei nivele de trăire, trei tipuri de existentă:
Trăirea omului la nivelul biologic si profesional. Individul îsi întemeiază o familie si se îngrijeste de subzistenta ei prin munca ce-o realizează (agricultură, mestesuguri, profesiuni intelectuale sau tehnice). Nu mai e nevoie să subliniem importanta acestui gen de viată, căci ea asigură continuitatea vegetativă a societătii si progresul material. Fără această activitate, omenirea s-ar stinge.
Dar rămânând la acest nivel, individul nu se realizează plenar. El face parte dintr-o comunitate natională, care e o entitate superioară siesi si familiei lui. Pentru a deveni o persoană umană, trebuie să înglobeze în sfera lui de preocupări si neamul. Altminteri se condamnă singur la o existentă mutilată, amputată de imaginea natională, si dispare într-o masă umană nedefinită. Natiunea pierde si ea un luptător constient pentru idealurile ei.
Omul ajunge la desăvârsirea persoanei sale numai când urcă, vehiculat de dragoste, spre al treilea nivel de existentă, care-l duce la Dumnezeu. De abia atunci, din vârful piramidei sociale, are viziunea integrală a misiunii lui în lume, care cuprinde toate nivelele de existentă într-o ordine ierarhică : individul, profesiunea, familia, neamul, Statul, omenirea, Biserica, Dumnezeu".
H.S., Doctrina legionară.
"Destinul unui popor nu este o fortă oarbă care să se realizeze după socoteli supraumane si inumane si să prefacă în pulbere toate sfortările noastre. La împlinirea lui participă toti indivizii care îl compun. Milioane de vieti dau viata unui popor, dar din milioanele de fapte bune sau rele ale acestor suflete se conturează personalitatea lui istorică. Nu există fapte neutrale din punct de vedere social, fapte care să privească exclusiv pe individul care le-a săvârsit si să nu-si exercite influenta lor asupra mediului unde au apărut".
H.S.,Doctrina legionară.
"Istoria unui neam este o creatie zilnică. Noi însine ne făurim destinul din energiile pozitive sau negative ce emană din actiunile noastre. Justitia imanentă prelucrează numai zelul oamenilor, face parte dreaptă binelui si răului ce l-au adunat în viată si din prevalenta unuia sau altuia, îndreaptă pasii popoarelor spre drumul înăltării sau al decăderii.
H.S., Doctrina legionară.
"Organizarea colectivitătilor umane depăseste puterea de întelegere a omului. Ea este opera lui Dumnezeu. Odată cu începutul istoriei, Dumnezeu a fixat si cadrul ei de desfăsurare. După cum a stabilit legile de miscare ale universului material, tot astfel s-a îngrijit si de buna functionare a universului social. Acestei axiome sociale, nescrise în coduri si constitutii, dar transmisă indivizilor si popoarelor odată cu impulsul divin al creatiunii, Corneliu Codreanu i-a dat următoarea formulare :
"Individul în cadrul si slujba neamului său".
"Neamul în cadrul si slujba lui Dumnezeu si a legilor Dumnezeirii".
H.S., Doctrina legionară.
de Blas Pinar